sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Osanale lui Mişu

Dl Mişu (cine îl ştie, îl ştie, cine nu o să-şi dea seama pe parcurs ce a pierdut) merită osanale (sincere) cel puţin din partea mea.
Nota bene: Nu vreau să fiu ironic şi nici să îl pun într-o postură stânjenitoare.

Dânsul are legătură cu două-trei evenimente semnificative care au marcat anul de graţie 2009: revenirea mea pe munţi, participarea la maratonul 2009 şi "trezirea" (come back) mea literară.

Nu voi detalia inutil, deci:
1. Anul acesta am constatat, mai târziu decât cei din jurul meu :)), că m-am boşorogit, respectiv că, pe lângă trecerea anilor, imaginea mea despre mine ca tip activ nu mai este demult susţinută şi de faptă, motiv pentru care am decis revenirea pe munţi. Printr-o împrejurare fericită, lui Mişu îi lipsea "a patra mână", respectiv mai avea nevoie de cineva la o tură (pe munte). Prin altă împrejurare fericită, încă mai avea numărul meu de telefon. Restul e istorie. :))))

2. În continuarea celor de mai sus, am decis şi participarea (din nou) la maraton. Dl Mişu a fost, din nou, un catalizator, deoarece s-a înscris şi dânsul. Partea distractivă, cum spune Cristi într-un alt post (sau părţile, că nu e doar una), este/ sunt că: (a) pe durata maratonului am mâncat banane şi băut băuturi energizante cât nu am reuşit timp de zece ani înainte de asta :)), (b) după cursă eram singurul nemulţumit, toţi ziceau că e mare lucru că am reuşit să termin, eu nu şi nu, eram nemulţumit de timpul scos (4:51:52!!!, vă vine să credeţi?!?; m-aţi crede dacă pe ultimii kilometri dintr-un maraton v-ar depăşi toţi pensionarii de peste 70 de ani şi toţi adolescenţii "pufoşi" rămaşi în cursă), şi (c) nu m-am învăţat minte, respectiv m-am antrenat foarte puţin şi am folosit foarte puţin antiinflamator înainte de cursă, ceea ce a condus în mod logic la "ruperea" genunchilor pe la kilometrul 20, restul distanţei până la finish reuşind doar să mă târăsc (de fapt asta nu e chiar distractivă, scuze).

3. Tot datorită lui Mişu am renăscut literar, sau cel puţin aşa cred eu. :))))
Pe de o parte anul acesta am făcut cunoştinţă cu blogurile şi mess-ul. Nu râdeţi, aşa e, abia anul ăsta. Pe blogul lui Mişu am intrat mai întîi timid, ca cititor, după care am început să combat cu vervă. Pasul către propriul blog a avut nevoie doar de o scânteie/ steluţă.
Pe de cealaltă parte, recent Mişu mi-a cerut câteva articole pentru ghidul de vacanţă al revistei Caţavencu. Faptul că nu au fost publicate contează mai puţin. Important este că în noaptea dinaintea termenului limită (în care în mare parte calculatorul nu a funcţionat, deci am scris cu pixul pe hârtie !!!) am "generat" cinci articole. Şi mai important este că nu am avut nevoie de inspiraţie, tot ce am avut nevoie a fost să las ideile să se aştearnă pe hârtie (şi din momentul în care calculatorul a revenit la viaţă, pe monitor). La sfârşit chiar m-am simţit bine. Parcă aş fi ţinut ideile în mine cu forţa, şi când au "ieşit" am revenit la normal, m-am simţit uşurat... Ca să nu înţlegeţi altceva: această "trezire" literară consider că o datorez lui Mişu.

Cam astea sunt argumentele mele. Cine are ceva împotrivă, îl desfid.
PS. Căutaţi în dexonline.ro dacă nu ştiţi ce înseamnă "a desfide". :))))))

Disclaimer: Ca să nu mă fac de ruşine printre cunoscuţii mai erudiţi, mai întâi am căutat cuvintele "osana" şi "osanale" şi m-am lămurit.
Osana = (1) folosit în imnurile religioase ca exclamaţie cu sensul de "Laudă! Mărire! Slavă!"; (2) mai ales la plural, aclamaţii, ovaţii, urale, (rar) vivat; dar şi (3) cuvinte de laudă, de preamărire, (exagerată), şi (4) a ridica în slăvi pe cineva, a elogia.

3 comentarii:

  1. @ povestasul: domnule, am de zis urmatoarele: cand sicofantii lui Stalin ii scriau brosuri de lauda si slava, spalturile treceau mai intai pe la Stalin, care le citea si le adnota personal. Adica se lauda singur si mai tare decat erau in stare sa-l laude limbistii, vadimii lui (si zau ca se scremeau cat puteau: cine nu lauda bine nimerea drept la Lublianka!).

    Ei bine, am sa fac si eu ca Tatucul, ca daca i-a fost el model lui Ceausescu, de ce nu mi-ar fi si mie?!

    1. Misu, acest muntoman de legenda, aceasta perla a Carpatilor, aceasta stanca a stancii dacice, acest spirit neostoit al crestelor mioritice, acest artist sublim al traseelor. Ca s-a imbatat ranga la Curmatura Oltetului si ca a gresit ca idiotul traseul foarte clar de-a dus oamenii la Captarea Folea, astea sunt fleacuri.

    2. Intr-adevar, acest Misu a alergat semi-maratonul sapte ani la rand (chiar cu un maraton "plin" strecurat in 2005, printre semi-uri). Sa nu uitam insa ca Povestasul l-a indemnat la asta, candva prin 2000, 2001 sau 2002 (nu mai stie nimeni), la o bauta terminata ca de obicei cu uitarea totala ("taiere de film", pentru initiati). Singura amintire care a supravietuit acelui chef a fost ceva de genul "ba, daca grasul de Ovidiu a fost in stare, TREBUIE sa fiu si eu!".
    Atata doar, ca el a fost in stare de DOUA ori, la diferenta de 9 sau 10 ani, pe cand eu am fost in stare doar o data. Evident, la nici o diferenta!

    3. Ne vedem pe rafturile librariilor. Acolo lupta dreapta pentru public, nu pe net!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ all: "osana" nu inseamna asta, sau mai exact, la inceput nu insemna deloc asta. E un termen care apare in Evanghelii, un termen "crud" (adica netradus in greaca, limba evangheliilor, ci calchiat din ebraica). Timp de secole, teologii s-au intrebat ce inseamna "Hoschia'na" sau, in expresie completa, "Hoschia'na mi haronim!", asa cum ii striga multimea lui Isus cand intra in Ierusalim, de Pasti. De obicei, credinciosilor mai curiosi li se explica cum ca sensul ar fi "Slava intru cele de sus!" sau "Lauda celor ceresti!".

    Minciuni. Ca aproape intreaga teologie traditionala. Filologii (dintre care multi au fost si teologi, dar cinstiti, ma, cinstiti, nu javre nomenclaturiste!) au demonstrat clar ca expresia se traduce prin "Ajuta-ne impotriva romanilor / ocupantului!".

    Ergo, titlul postului, "Osanale lui Misu", poate fi aproximativ tradus prin "Misu, ajuta-ma impotriva dusmanilor mei religiosi!".

    Coane Ovidiule, regret, dar eu sunt ateu. Pune mana si ajuta-te singur. Daca e, iti dau numarul unor basarabeni pe care-i cunosc (Leonid si Mihai, baieti valabili), si pentru 500 de euro iti baga in spital pe oricine, mirean sau laic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mişu, chapeau bas, ca să zic aşa.

    Dar, pentru că întotdeauna există un "dar" când ne conversăm noi doi, ştii matale vorba aia, "despre morţi - numai de bine" ?

    E, cam aşa şi cu limba de care vorbeşti matale. E moartă. Demult.

    Limba şi înţelesurile date unor cuvinte şi expresii evoluează cu limba vie, aia vorbită pe stradă, chiar acolo, printre urmaşii locativi ai lui Bercsenyi... :))

    D-aia avem acum atât "cireşi" cât şi "cireşe"; mă rog, nu ştiu dacă e cel mai bun exemplu, da' de ăsta mi-am amintit acum, oricum matale m-ai înţeles.

    Şi dau două exemple care în limba vorbită nu îşi mai păstrează sensul originar, exemple pe care s-ar putea să le mai fi "forfecat" pe munţi:
    - "cine are carte are parte", care la origini se referea la Cartea Funciară, şi deci "cine are pământ, are parte", este cineva, are un loc în societate (aici ai putea detalia sensul originar al expresiei "a avea parte" :) ) şi
    - "a nimerit orbul Brăila", care confundă oraşul Brăila cu "brille", "ochelari" în limba germana.

    Altfel, cu excepţia micului comentariu anterior, cam de acord cu matale.

    PS. O să reţin informaţia cu băieţii valabili, nu se ştie când ai nevoie. :)))

    RăspundețiȘtergere