Berze, cărăbuşi şi alte lighioane

Nu disperaţi, există speranţă. Speranţă în principal pentru sănătatea mea mintală dacă am ajuns să scriu despre berze şi cărăbuşi :).

Azi am făcut o tură prin Bărăgan, aşa, de încălzire, şi am văzut peste cincizeci de berze. Am văzut şi mulţi copii mici, şi cred că nici un părinte nu a avut în ultima vreme dificultăţi în a explica micuţilor Geneza vorbind despre berze. :)

Am văzut şi mulţi cărăbuşi. Mă rog, cărăbuşi e un fel de a spune, ce am văzut azi puteau să fie orice fel de gâză, eu tot cărăbuşi le spun. Câteva gâze chiar mi s-au storcit în mod dizgraţios de vizor (de la cască), iar unele pot să spun că s-au “întâlnit” cu mine după ce tocmai mâncaseră pe săturate… dacă cineva e curios.

Am mai văzut şi altfel de lighioane, de culori de toate felurile, mai zgomotoase sau mai liniştite şi mergând repede de tot. Li se zice bikers. :) Azi am văzut vreo douăzeci pe un traseu de obicei pustiu, adică Bucureşti – spre Giurgiu – stânga spre Olteniţa cu 10 km înainte de Giurgiu – Olteniţa – Călăraşi, şi de aici după preferinţe, pe braţul Dunării până la autostradă şi apoi spre Bucureşti, sau din Călăraşi direct spre Bucureşti.

Poate că văd eu mai multe lucruri decât sunt în realitate, dar atâtea berze, copii mici, gâze şi motociclişti într-o singură tură (pe traseul descris) nu am mai văzut niciodată. Eu văd semne bune în asta. Dacă oamenii fac copii înseamnă că au curaj şi speranţă. Dacă sunt atâtea gâze şi berze, iar pământul e negru, gras şi miroase bine, s-ar putea să avem un an agricol bun. Dacă motocicliştii ies mai mult… nu ştiu ce poate însemna, dar e de bine, măcar mai văd şi eu oameni. :)