duminică, 1 mai 2011

De ce?

Întrebarea ar trebui să urmărească un scop informativ :), dar nu se întâmplă aşa de fiecare dată. Cel care pune întrebarea o face fără să se gândească prea mult, din obişnuinţă sau pur şi simplu, şi transferă greutatea răspunsului pe umerii celui/ celei întrebat(ă).

Ieri eram la coadă la un supermarket şi în spatele meu se aşază un domn tinerel împingând un coş cu cumpărături. După puţin timp apare şi consoarta. După o evaluare sumară a lungimii cozilor din stânga şi din dreapta celei la care tocmai se aşezase consortul, doamna lansează un nevinovat “da’… de ce nu te-ai aşezat la coada aia?”.

Am început să zâmbesc şi m-am întors cu faţa în altă direcţie, pentru că consortul s-a metamorfozat instantaneu, încercând să găsească o scuză pentru monumentala eroare pe care tocmai o făcuse de a nu alege “acea” coadă care îi părea consoartei mai atractivă. Ştiu, am fost puţin răutacios pentru că m-am amuzat, dar am trecut şi eu prin momente similare aşa că am circumstanţe atenunate. :)

Bineînţeles, în timpul ăsta consoarta era atentă doar pe jumătate la raspunsul consortului, care se angrenase într-o căutare a unor raţionamente logice care să-i susţină alegerea. Consortul, care după calmul şi tactul cu care argumenta, probabil avea o anumită experienţă în domeniu, începuse o explicaţie care ar fi trebuit să o lămurească pe consoartă.

Nobil exerciţiu, dar sortit eşecului. Ea nu era interesată de răspuns, vroia doar să se alinte, să consolideze legătura afectivă printr-o nouă “discuţie” şi să confirme nivelul de autoritate anterior stabilit (ghici ciupercă... cine are ascendent şi cine nu, într-o discuţie în care cineva cere socoteală şi celălalt se disculpă...).

Încă unul din multele exemple care sprijină teoria conform căreia bărbaţii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus.... :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu