miercuri, 25 noiembrie 2009

Turism electoral

Staţi!! Am subiect!
În avântul ecologist de care sunt cuprins de vreo 30 de ani, am convins mai mulţi colegi să îmi "doneze" revistele, ziarele şi alte cele pentru a le depune la centrele de colectare hârtie.
O colegă îmi dă reviste şi ziare de genul Diva, Click!, Şapte seri, şefa (vicepreşedinte) îmi dă ziare, secretara ei plicurile de corespondenţă primite de la Banca Naţională, Biroul de Credite, Oficiul de Prevenire a Spălării Banilor, mă rog, aţi prins ideea. Ce m-a bucurat e că în sediul vechi băieţii de la pază imi dădeau şi ei tot felul de hârtii, reviste de rebus, integrame, ziare gratuite, dintr-astea. :) Aşa am reuşit să colectez peste 20 de cutii de "hârtie de xerox".
Ei, înainte ca ziarele să o apuce pe ultimul drum, le răsfoiesc puţin.
Un articol din Business Standard relatează cum s-au derulat alegerile prezidenţiale în Gara de Nord. Imaginea descrisă e cea imortalizată cu mulţi ani în urmă şi de Caragiale. Unii oameni sunt turmentaţi, alţii sunt mai sărăcuţi, fie la duh fie la portofel, amărâţi, dar care stau de peste trei ore în picioare la coadă pentru că "trebuie".
Întrebarea reporterului privind destinaţia după ce votează provoacă puţină nelinişte şi efort intelectual pentru a găsi răspunsul "corect": "Mergem".
Luni (deci în urmă cu trei zile, imediat după alegeri) am avut o conversaţie pe aceeaşi temă cu o asistentă de la spital; voi ştiţi de ce trec pe la spital, deci nu intru în detalii.
Oricum, doamna era moderat revoltată referitor la lipsa de reacţie a forţelor de ordine faţă de turismul electoral, mai mult sau mai puţin evident. Mi-a zis şi că legile trebuie modificate, şi în primul rând Constituţia, pentru a împiedica turismul electoral şi pentru că două dintre articole se contrazic. Concluzia (cu articolele contradictorii din Constituţie) rezulta în urma confruntării dintre candidaţii la Preşedinţie....
Cred că legile (cel puţin cele electorale) sunt bune aşa cum sunt, aplicarea lor este cea care suferă....
Disting în discuţia cu doamna asistentă o dihotomie între ce e considerat de bun simţ (descurajarea turismului electoral) şi incapacitatea legilor de a-l împiedica. Dacă cineva ar formula o acuzaţie, ar strânge dovezi şi ar face un pas, probabil că adversarii ar face acelaşi lucru, deci soluţia este să facem mai mult turism electoral decât adversarii... :))))
Pe de altă parte, mă gândesc că la TV se confruntă nu doi candidaţi (sau mai mulţi), ci două echipe de marketing care sunt angajate de două grupuri de interese care au foarte puţin în comun cu denumirea sub care evoluează (liberali, socialişti, democraţi etc.). Aici dl Gika ar putea avea o intervenţie privind eficienţa exerciţiului democratic, dar între timp s-a convertit... şi s-ar putea să se abţină. :)))
Opinia mea e că orientarea politică declarată nu mai este aliniată de mult cu măsurile promovate de grupurile respective de interese. În schimb, noi ca votanţi trebuie să ne alegem reprezentanţii (adică acele persoane care ne reprezintă :)) ). Vedeţi voi printre candidaţii la Preşedinţie pe cineva care să vă reprezinte?!?
Doamna asistentă avea speranţa să ne putem alege nişte "aleşi" cinstiţi şi care să ne reprezinte interesele.
Eu am dubii serioase în privinţa posibilităţii ca dintr-o societate aşa cum o ştim să iasă altceva decât o sumă de oameni aidoma nouă celorlalţi, cu diferenţa că adevăratul caracter al cuiva îl afli când îi dai puterea pe mână.... şi atunci te alegi cu parlamentari şi senatori aşa cum îi avem noi.

8 comentarii:

  1. @ ovidiu: complicat scrii, coane! bref, zi-mi si mie care n-am inteles, dasi am citit postul tau de doua ori: daca democratia nu e buna, ce altceva mai bun cunosti?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Mişu: Aoleu! Nu vreau s-o luăm de la capăt cu discuţiile despre democraţie, de data asta pe alt blog. :)
    Oricum, ai dreptate, nu ştiu altceva mai bun decât democraţia, dar devine pe zi ce trece din ce în ce mai costisitoare.
    Am plecat de la regalitate (ignor ce-a fost înainte, că în majoritatea timpului tot o conducere ereditară a fost). Am introdus controlul parlamentar. Am creat constituţii. Am început să ne alegem preşedinţi. Am redus puterile tuturor, le-am împărţit între preşedinte, premier şi camerele parlamentare şi am adăugat controlul reciproc între puterile din stat.
    Acum aud că bicameralismul va deveni obligatoriu pentru ca nici o cameră să nu fie prea puternică şi să ajungă necontrolabilă.
    Pe vremuri era suficient un director general într-o firmă. Acum se generalizează dualismul în management (directorat şi consilu de administraţie, respectiv structură executivă şi non-executivă).
    O concluzie la care ajung este că, din momentul în care constituim o formă de organizare şi/sau control a societăţii, începem să găsim instrumentele de a scăpa de sub controlul constituit. :))
    Cred că problema nu e cu forma de organizare (că sunt mii de ani de când căutam forma de organizare "perfectă"), ci cu firea umană, care îşi urmăreşte propriul interes, de cele mai multe ori în detrimentul societăţii (majoritatea celor mai mari averi din lume au fost construite dintotdeauna din afaceri cu statul).
    Hmmm? Te-am pus pe gânduri? :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ povestitorul: nu. sunt de acord cu tine in continut, dar nu si in exprimare. esentialul ideii este: "Cred că problema nu e cu forma de organizare (...), ci cu firea umană, care îşi urmăreşte propriul interes, de cele mai multe ori în detrimentul societăţii". absolut corect.

    dar faci exact ca Nastase, cand explica ceva: pui demonstratia inainte si concluzia la sfarsit. si asta e falimentar: nimeni n-are timp si nervi sa parcurga o lunga demonstratie (chiar inatacabila, cum iti reuseste cateodata).

    da-mi, domnule, intai carnea si p-orma ciorba!

    io sa te-nvat?!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mişu: Greşeala mea. Mea culpa!
    Totuşi, am ales intenţionat forma exprimării.
    Pe de o parte, acesta este un blog de poveşti.
    Nu este greşeala matale că nu ai răbdare să citeşti, ci a mea că nu ştiu să povestesc.
    Pe de altă parte, dacă ideea expusă este corectă şi argumentaţia este bine construită, "povestea" depănată conduce cititorul în mod firesc şi natural la aceeaşi concluzie pe care povestitorul o expune în final, mai mult din "politeţe", pentru ca expunerea să nu rămână fără încheiere. :)))
    Eu sunt de părere că drumul e mai captivant decât destinaţia; odată parcurs drumul, destinaţia e o consecinţă firească. ;))

    RăspundețiȘtergere
  5. Partea draguta e ca aveti dreptate toti trei:)))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Cristi: Partea şi mai drăguţă e că, deşi ne conversăm doar doi, avem dreptate toţi trei; asta doar dacă nu l-ai pus şi pe Năstase la socoteală. :))))
    PS. Cu dl Mişu e greu să nu ajungi într-o situaţie combativă.
    Când îi citesc comentariile suplinesc "sărăcia" Net-ului şi îl "văd" cum argumentează. Din reflex şi tradiţie, îmi vine să îl contrazic. :)))
    Dacă acum, când avem aceleaşi opinii, ne contrazicem, îţi dai seama cum e când suntem pe poziţii contrare ?!?
    PPS. De fapt, răspunzându-ţi şi vorbind de dl Mişu mi-a venit o idee de post. Revin în câteva minute cu postul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eram obisnuit sa semnezi Ovidiu,Dl Misu ti s-a adresat tot cu Ovidiu si mi-a luat un pic de timp ca sa realizez ca Povestitorul este chiar gazda;sa fie intr-un ceas bun!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Cristi: Scuze, am devenit puţin cârcotaş...

    RăspundețiȘtergere