Istoria pierdută: Dacii din Britannia

Post/ articol publicat în Financiarul.ro cu titlul "Daci în Britannia"

Deşi săpăturile arheologice care atestă prezenţa dacilor în insulele britanice datează de de peste 100 de ani şi descoperirile de vestigii arheologice în acest sens se întind de-a lungul a două secole, faptul este puţin cunoscut. După războaiele dacice (101-102 şi 105-106) Imperiul Roman a folosit cohorte de daci (unităţi militare de 500-1000 soldaţi) pe tot cuprinsul Imperiului, descoperirile arheologice indicând prezenţa lor atât în Marea Britanie de azi, cât şi în Turcia.

Povestea începe la puţin timp după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, respectiv în anul 122 d.Chr., când împăratul roman Hadrian a ordonat construirea unui zid la marginea britanică a imperiului, care să apere Roma de barbari (scoţi, iuţi, picţi). Zidul se suprapune cu oaracare aproximaţie pe graniţa de azi dintre Anglia şi Scoţia.

Motivul real al unei construcţii de 120 km este încă controversat, având în vedere costurile de construcţie şi întreţinere, precum şi nivelul real al ameninţării triburilor din nordul Zidului, care la acel moment erau destul de puţin numeroase. Cel mai probabil Zidul avea un preponderent rol comercial, permiţând vămuirea mărfurilor şi controlul "micului trafic de frontieră".

Cea mai bine păstrată porţiune a Zidului este cea din jurul localităţii Banna (actualul Birdoswald), unde descoperirile arheologice indică încartiruirea Cohortei I Dacice (Cohors I Aelia Dacorum) timp de mai mult de un secol, căreia i se alătură ulterior şi Cohorta I Tracă. Având 1000 de oameni, Cohors I Aelia Dacorum era comandată de un tribun, oficial militar de rang înalt al Imperiului. După prăbişirea Imperiului Roman sub presiunea barbarilor din nord şi din est, dar şi a administraţiei ineficiente şi a răscoalelor din provincii, mărturiile istorice privind dacii din Britannia lipsesc, dar este de presupus, şi descoperiri arheologice susţin această ipoteză, că după mai mult de 100 de ani de şedere, membrii cohortei să fi devenit coloni (proprietari de pământ) şi să se fi stabilit definitiv în zonă.

Dovezi arheologice şi/ sau terminologice sunt şi altele, dar există şi controverse în privinţa lor, istoricii nefiind unanimi în opinii în privinţa lor, care sunt aspecte marginale în istoria Marii Britanii:

1. Deşi toate castrele/ forturile romane erau identice indiferent unde erau construite, acestea urmand acelaşi plan urbanistico-militar pe tot cuprinsul Imperiului, la Banna acesta are o formă proprie, conţinând o "basilica exercitatoria", o biserică în interiorul căreia aveau loc antrenamente militare. Deşi poate fi o coincidenţă, este posibil ca acest lucru să fie legat de faptul că dacii nu se temeau de moartea în luptă, aceasta fiind considerată o moarte demnă şi primită cu bucurie, atitudine întâlnită dealtfel şi la alte popoare.

2. Există şi o piatră de mormânt a unui tribun, probabil dac, decorată cu sica dacică (sabie încovoiată).

3. Terminaţia "chester" a majorităţii oraşelor din zonă (e.g. Rochester) se pare că a înlocuit pe parcurs numele iniţial de "dava", larg folosit pe teritoriul dac pentru a denumi localităţile fortificate (cetate, fort).

4. Mai mult, există istorici, inclusiv englezi, care au abordat "probabilele asemănări de cultură" între celţi şi daci dar, din nou, poate fi doar o coincidenţă.

Dat fiind experienţa avută cu dacii, nu e de mirare că Marea Britanie nu vrea deschiderea graniţelor pentru români, urmaşii dacilor, tocmai acum, când Scoţia a iniţiat demersurile pentru declararea independenţei faţă de Regatul Unit, şi Banna (Birdoswald) s-ar putea situa din nou la graniţă. Români la graniţe le mai trebuie... :)

Black Friday 2012: La ce să ne aşteptăm anul acesta?

Post/ articol publicat şi în Financiarul.ro.

Black Friday (Vinerea Neagră) este ziua imediat următoare Thanksgiving Day din SUA (anul acesta Black Friday "pică" pe 23 noiembrie), şi marchează începutul oficial al sezonului de cumpărături de Crăciun. Iniţial asociată cu "nebunia" din trafic care urma sărbătoririi Thanksgiving Day şi care punea probleme oficialităţilor, în timp a fost transformată în cea mai aglomerată zi de cumpărături din SUA, o zi extrem de favorabilă cumpărăturilor cu discounturi generoase, obiceiul fiind preluat treptat şi în restul lumii.

Dacă timp de mai mulţi ani românii aşteptau Black Friday pentru a cumpăra online în special de pe siteurile din SUA şi Germania, în ultimii ani retailerii au preluat obiceiul şi anul acesta Black Friday este de aşteptat să doboare recordurile de cumpărături înregistrate în anii precedenţi. Principalele produse vizate de Black Friday sunt electronicele, iar canalele de vânzare, cele online, deşi dormitul în faţa magazinelor de retail în aşteptarea orei de deschidere nu este ceva neobişnuit.

Este interesant de văzut ce strategie vor adopta anul acesta firmele participanţe la Black Friday, unele dintre primele care au anunţat că vor avea reduceri sunt eMAG, Altex, Flanco, F64, DiscountVoucher.ro, Koyos, Evomag şi Domo. Este interesant deoarece criza financiară a modificat obiceiurile de consum în toată lumea, ceea ce a făcut ca discounturile din outleturile din Europa şi cele din zilele de reduceri să nu mai fie atât de mari ca în anii precedenţi. Dacă europenii erau obişnuiţi să cumpere în special în timpul anului şi să facă doar o parte din cumpărături în perioada de reduceri, în ultimii ani au început să aştepte perioadele de reduceri pentru a face o achiziţie, ceea ce a pus presiune pe profitul firmelor. Mai mult, nemulţumirea faţă de est-europenii care cumpără masiv în aceste zile este în creştere, odată cu adâncirea crizei şi diminuarea veniturilor disponibile.

Anii trecuţi, odată cu creşterea interesului românilor pentru Black Friday, multe site-uri au întâmpinat dificultăţi pentru că erau construite pentru un număr mic de accesări, şi în consecinţă mulţi clienţi au fost nemulţumiţi pentru că nu puteau accesa siteurile. Este de aşteptat ca anul acesta să nu apară probleme similare, dar tot este bine să accesaţi din timp siteurile care vă interesează.

Pentru a nu cădea în tentaţia de a cumpăra produse de care nu avem nevoie (greu de cedat tentaţiei la reduceri de 60%) şi a beneficia totuşi de reduceri la produsele dorite, este de recomandată o listă cu produsele necesare, caracteristicile urmărite, diferenţele de calitate şi caracteristici, preţurile anterior promoţiei, preţul dorit pe perioada Black Friday, pregătit cardul, stat pe net de la startul promoţiei, urmărit produsele de interes, mintea clară pentru o decizie rapidă şi acţionat imediat, pentru că stocurile sunt limitate şi se pot epuiza rapid. Anul trecut, când răsărea soarele, deja cele mai dorite produse din magazinele online se epuizaseră, iar până seara nici unul din produsele din promoţie nu mai era în stoc.

Deşi în anii trecuţi preţurile a aproximativ 20% din produsele companiilor angajate în promoţie au fost reduse cu ocazia Black Friday, nu trebuie neglijată posibilitatea ca, din cauza crizei, anul acesta Black Friday să fie folosit mai mult ca un eveniment de marketing şi vizibilitate de firmă, respectiv gama de produse şi nivelul stocurilor să fie restrânsă, ceea ce face ca prezenţa pe net chiar la începutul promoţiei să fie importantă, la fel ca şi rapiditatea cumpărăturilor.

Oricum, Black Friday este o ocazie de vânzări care nu ar trebui neglijată de nici o companie, şi nu ar trebui neglijată nici de cine doreşte să-şi cumpere produsele dorite la un discount semnificativ. :) Asta, doar dacă nu vreţi să aşteptaţi Cyber Monday, un eveniment de vânzări cu discounturi similare celor de Black Friday dar rezervat electronicelor, şi care urmează imediat după Black Friday.

Câteva recomandări de final pentru o Black Friday de succes:
- atenţie la site-urile de pe care faceţi cumpărăturile, precum şi de fiecare dată când sunteţi redirecţionaţi la o altă pagină,
- atenţie la reducerile reale (anumite reduceri sunt doar reveniri la preţurile practicate în urmă cu o săptămână de firma respectivă),
- nu cumpăraţi doar pentru că "este la reducere", faceţi o listă cu ceea ce vă trebuie,
- fiţi atenţi la ofertele de carduri de reduceri şi faceţi calculele,
- informaţi-vă în privinţa produselor dorite,
- verificaţi soldul de pe cardul de cumpărături şi funcţionarea lui, eventual ţineţi alături (dacă aveţi) carduri de la bănci diferite şi de la emitenţi diferiţi (Visa, Mastercard, pentru că unele site-uri ar putea accepta doar un tip de card),
- stabiliţi-vă un buget maxim,
- fiţi atenţi la perioada garanţiei (ar putea fi mai mică pentru produsele vândute de Black Friday),
- intraţi devreme pe siteurile dorite, pentru că s-ar putea bloca ulterior.

Invitaţie la "trădare"

Recent un prieten mi-a cerut să-i dau câteva motive pentru a-şi cumpăra un iPhone 5, că a văzut el că e lansare la Vodafone.

Mi-am zis bine, dar eu n-am iPhone, deci pe moment n-am putut să îl ajut. În plus, mi-am luat recent un Samsung şi sunt foarte mulţumit de experienţă, deşi la o adică n-aş zice nu. Adică... "it's complicated". :))

Totuşi, pentru că sunt săritor din fire şi vroiam să-l ajut cu un sfat :), aşa că am stat strâmb şi am încercat să judec drept.

Nu am nici un produs de la Apple şi întotdeauna am privit cu detaşare şi amuzament disputele dintre adepţii Apple şi cei ai Samsung, dar cu ocazia asta am descoperit că am ceva în comun cu fanii Apple, ceva de care de obicei se face mişto prin reclamele Samsung.

Adică odată convins, devin fidel mărcilor de care mă ataşez şi care îmi oferă o experienţa care mi se potriveşte. Mai mult, devin un "evanghelist" convins al mărcii respective. Aşa de face (de exemplu) că de peste 20 de ani încalţ numai bocanci şi pantofi sport Salomon, şi odată cu mine încă aproximativ 10-15 prieteni pe care i-am convins.

În consecinţă, acum m-am întrebat ce m-ar determina pe mine să abandonez un brand care nu m-a dezamagit şi să "trec" la altul? Spun să "trec" pentru că am înţeles că cele două (Apple şi Samsung) nu "merg" împreună, adică dacă vreau să am o viaţă liniştită alături de aleasa/ alesul inimii, ar trebui să-mi reneg relaţia cu una şi să mă dedic definitiv şi în totalitate celeilalte. :))

Deghizată sub forma unei întrebări, cererea de asistenţă la cumpărături a fost de fapt o "invitaţie la trădare", a Android pentru iOS, a Samsung pentru Apple. :))

Bine, bine. Trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi, nu, monşer?

Din ce am prins cu coada ochiului şi cu vârful urechii din discuţii, emisiuni, ştiri şi review-uri, am înţeles că performanţele telefoanelor Samsung şi Apple sunt similare. Ce le diferenţiază este experienţa diferită, şi de fapt asta e ceea ce mă interesează.

Aşa că, dacă reuşesc să "prind" câteva zile un iPhone de butonat şi experienţa mă convinge, la lansarea lui iPhone 6 (a lui iPhone 5 deja a trecut) mă şi vad dormind câteva nopţi în faţa magazinului Apple, şi împreună cu mine o gaşcă de 10-20 de prieteni pe care îi conving că experienţa merită trăită cu Apple. :))))

Lungul drum CSR* al laptelui Danone

_____________________________________
*AS (Ante Scriptum). CSR = Corporate Social Responsibility (Responsabilitate Socială Corporatistă, un concept prin care corporaţiile se implică în viaţa comunităţilor unde îşi au operaţiuni).
_____________________________________

Săptămâna trecută m-am alăturat unei iniţiative bloggeristice frumoase, parte din curiozitate, parte pentru că am crezut, pe bună dreptate, că este o iniţiativă generoasă şi benefică.

Pe scurt, Danone a donat, în anumite condiţii, 50 de vaci de lapte irlandeze unor săteni de lângă Zimnicea, şi a invitat câţiva bloggeri să fie martori ai evenimentului.

Şi acum, (mai) pe larg :))

În urmă cu vreo săptămână Chinezu a lansat invitaţia de a participa la evenimentul Danone. Bun. În ziua respectivă, era o vreme şi un cer fantastic, tocmai bune de scos motorul (motocicleta) la "păscut" puţin asfalt, iar eu mă trezeam cu noaptea în cap ca să ajung în Zimnicea să mă uit la vaci. :)

Autocarul Danone era mare şi fain, dar pe jumătate gol (ar mai fi încăput ceva blogeri), ceilalţi blogeri din proiect erau şi mai faini, iar drumul făinuţ. :) Pe drum spre Zimnicea, eu mai mult cu ochii pe câmpii, case şi oameni, aşa că văzui ceea ce nu prea vezi în Bucureşti, adică, printre altele, un cal alergând pe câmp în voia lui, doi copii făcând baie într-o băltoacă, o casă "de vanzâre", un chopper rahitic în Alexandria şi un nor multicolor (vezi mai jos). Şi în plus, cu un ochi la calitatea asfaltului, că pentru poate refac cândva drumul cu motorul. :))

În timp ce ochii zburdau pe afară, urechile erau pe recepţie să "prindă" informaţiile pe care reprezentantul Danone ni le dădea ca să înţelegem programul Passing on the gift (Dar din dar). Eu văzusem (şi-mi plăcuse mult) filmul "Pay It Forward" (cu Kevin Spacey, Joel Osment şi Helen Hunt), aşa că m-am prins repede de cum stă treaba cu conceptul, dar tot am fost captivat de modul cum îl aplică Danone.

Adică implicare de la vârful companiei, încă de când trăia tatăl actualului preşedinte al grupului, şi el preşedinte la rândul lui, 1,9 milioane euro investiţi şi un concept care se răspândeşte în toate locaţiile Danone din lume, din Brazilia până în Asia de Sud-Est.

Altfel, ideea de bază e să selectezi o comunitate (de obicei săracă, de aici şi componenta accentuat socială), dai oamenilor nişte vaci de lapte, urmăreşti să aplice regulile UE pt creşterea, alimentarea şi mulgerea lor, ceri ca prima viţică să o dea mai departe (în cadrul aceluiaşi program) după ce creşte şi devine gestantă, după care primitorul devine proprietar pe viţica primită iniţial, mai pui 10.000 doze de lichid seminal, adică creezi condiţiile să fie recoltat cel puţin dublul cantităţii de lapte decât înainte de donarea vacilor, şi ai o comunitate devenită independentă economic şi care e capabilă să livreze lapte la calitatea cerută de standardele UE.

Adică o ajuţi să fie printre puţinii furnizori legali de lapte din România de dincolo de 2014 când, după mai multe derogări de la legile UE, România trebuie să comercializeze numai lapte care respectă anumite cerinţe de calitate. "Comercializat" e cuvântul cheie aici, pt că noua lege nu va împiedica vânzarea din gard în gard, între ţaţa Floarea şi neica Costica, dar firmele vor trebui să comercializeze numai lapte de un anumit tip.

Adică adio vaci duse de lanţ la păşunea comunală pe marginea drumului. Asta e bun şi din altă perspectivă, pentru că nu o să mai fac slalom printre vaci pe drumurile ţării, şi nici motociclişti morţi din motive de vacă nebună (un trist exemplu aici).

Am făcut eu nişte calcule aproximative, şi mi-a "ieşit" că muncă pentru oricum este multă şi după ce primesc vacile, costurile vor fi şi ele altele (nu mai duci vaca pe câmp ci cumperi furaje, nu o mai duci la taur ci la veterinar :)), nu o mai mulgi cu mâna ci cu instalaţia etc.), dar ai şi altă perspectivă. Adică pragul de rentabilitate este undeva de pe la 30-40 de vaci în sus, motiv pentru care Danone oferă sprijin pentru constituirea asociaţiilor de proprietari, că dacă fiecare ar lua vaca acasă, toată treaba s-ar termina "la grătar" în maxim un an.

Ajunşi la locul faptei, adică incinta Polaris (procesator de lapte pt Danone), căldură mare, monşer, de te leşina. Ce vrei, Bărăgan! În ţarc astea, vacile, deh, mai de la ţară, sperioase nevoie mare, şi nu prea amatoare de muzica latino sau populară românească pusă la staţia de amplificare din incintă. Poate cu ceva dansuri irlandeze şi Lord of the Dance ar fi fost mai în largul lor, dar chiar şi aşa, se pare că Holstein-Reise e rasa care s-a adaptat cel mai bine în România:

Lume, ca la iarmaroc, cei care aşteptau să primească certificatele de proprietar de vacă aşteptau de dis de dimineaţă, cu rude, căţel, purcel şi puradei, să nu cumva să fie "săriţi" la rând, Doamne fereşte, când o fi să se împartă vacile. Şi, ca în reclamă (cum primarele şi sub-prefectul încă nu veniseră), we wait. :))

După ceva timp apar mai marii judeţului, aleşii locali şi directorul Danone (în fotografia de mai jos), îşi spune fiecare părerea despre proiect, este citit şi un mesaj de la fermierii irlandezi înrolaţi în program care au donat junincile, se trag la sorţi junincile pentru fiecare persoană înrolată în program, are loc şi o masă câmpeneasco-corporatistă (adică se servesc amestecat ceapă, brânză, Şniţel, jumări, pită, sucuri şi cafea, şi participă toată lumea, reprezentanţi Danone, săteni, aleşi şi blogeri), după care e momentul întoarcerii spre Bucureşti.

În urma noastră a rămas preocuparea fermierilor în vărstă privind mâinile pe care vor lăsa vacile primite azi:

Pe drum (în autocar) profit de faptul că sunt printre blogeri şi le povestesc despre iniţiativa de îmbunătăţire a condiţiilor de trafic cu sprijinul comunităţii de motociclişti. Am avut parte de interes, parte pentru iniţiativă, parte pentru povestea/ evenimentul de la care a plecat iniţiativa, dar e clar că nu am fost singurul căruia îi pasă despre aşa ceva, şi mă aştept la sprijin din partea comunităţii de blogeri, odată pusă pe picioare iniţiativa.

Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-şa.

Iniţiative legislative pentru un trafic mai sigur

Mai devreme am postat pe www.motociclism.ro:

"Salut!

Pe scurt:
Deschid un topic cu idei de schimbări legislative care să îmbunătăţească siguranţa pe şosele (inclusiv autostrăzi, drumuri comunale, parcări de mall-uri şi alte asemenea - completările pentru eventualii cârcotaşi care ar avea ceva de comentat la termenul "şosele") şi să reducă numărul deceselor, în special în rândul motocicliştilor.
Am câteva idei, aştept alte idei şi oferte de implicare pentru a putea concretiza aşa ceva.
Sunt convins că putem să reuşim.

Pe larg:
M-am decis să iniţiez, să sprijin şi să contribui (dacă iniţiativa aparţine altora şi dacă ajutorul meu este util şi binevenit), să mă zbat şi să intervin pe unde pot (şi pe unde sunt ajutat să ajung) pentru modificarea şi/sau emiterea unor legi (legi, regulamente şi alte asemenea) care să facă traficul mai sigur şi să reducă victimele pe şosele.

Am ceva idei, cunoştinţe legislative şi persoane care se vor implica, deci un prim pas este făcut.
"Intrări" la persoane de decizie care să sprijine aşa ceva există (sau poate îmi fac eu iluzia asta), dar pot fi extinse/ adăugate cu implicarea tuturor.

E nevoie de:
- idei, hotărâre (determinare), timp, bunăvoinţă şi gândire pozitivă,
- voluntari,
- cunoştinţe (proces legislativ),
- conexiuni cu persoane de decizie pentru un astfel de proiect,
- altele (vom vedea pe parcurs).


Comentariu...
Toţi avem nişte nemulţumiri care ţin de motociclism, trafic, legi şi alte alea.
Putem să îmbunătăţim ceea ce ne nemulţumeşte şi ne doare într-un fel sau altul.
Orice idei sunt binevenite, aici sau PM.
Orice ajutor e binevenit.

Comentariu suplimentar: mi-ar plăcea dacă toate comentariile de pe topic s-ar concentra pe a duce ideea iniţială la concretizare şi mai puţin pe contraziceri mai mult sau mai puţin utile (orice opinie poate fi utilă dar critica "omoară" imaginaţia şi creativitatea) sau opinii care nu au legătură cu ceea ce ne-am propus.

Asfalt uscat!"

Motociclişti, şoferi, pietoni sau simpli privitori ai spectacolului rutier, vă invit la o furtună de idei (brainstorming) care să aibă ca efect îmbunătăţirea traficului rutier.

Moto-evangelism şi moto-apostoli

Din start, îmi cer scuze de la cei care se simt deranjaţi de titlu. Termenii “evangelism” şi “apostoli”, dezbrăcate de înţelesul lor religios, au început să fie din ce în ce mai folosiţi în vorbirea curentă şi de afaceri, şi când le folosesc eu înţeleg sau desemnez acţiunile, respectiv persoanele, care caută în mod activ şi cu persuasiune profesională promovarea unei idei într-o organizaţie, precum şi obţinerea de sprijin şi susţinători pentru realizarea/ implementarea ei. Cel puţin cu acest sens le voi utiliza şi eu în cele ce urmează.

Revenind la oile noastre, eu zic că pasiunile sunt ca boala, odată ce te “prind” nu te mai lasă. Trebuie doar să le dai ocazia să te „prindă”. :)

Ce mi-a venit să scriu despre aşa ceva? În urmă cu câteva luni citeam o povestire de pe un blog motociclistic abia lansat. Bun, povestea era cam aşa. La întoarcerea în ţară (pe motociclete) a trei fete cucuiete care au ‘făcut’ vreo 3000-3500 km prin Austria, Italia şi Germania în vreo două săptămâni, la graniţa la intrarea în ţară grănicerul le întreabă de una, de alta, de unde vin, pe unde au fost, trebi dintr-astea. Când află pe unde au fost, le întreabă “de ce?”. Adică de ce au mers pe motoare în loc să meargă cu maşina. Pentru că întrebarea li s-a părut stupidă, au lăsat-o fără răspuns.

Totuşi, dacă omul era total înafara pasiunii bolnave :) care pe ele le mânase la mii de kilometri de ţară să îşi forţeze mintea şi corpul în bătaia vânturilor în loc să stea la terasă, piscină sau la plajă, pe serpentine în ac de păr şi în preumblări care le înţepeniseră toţi muşchii de care ştiau şi nu ştiau, el poate vroia să înţeleagă ce rost avea tot „chinul” ăsta, deci cred că întrebarea merita un răspuns.

Pasiuni sunt multe. Unii le păstrează pentru ei, alţii le împărtăşesc unui grup de apropiaţi sau de “iniţiaţi”, alţii sunt deschişi să le împărtăşească (sau doar se laudă :) ) oricui e curios şi deschis să le încerce. Alţii se “deschid” doar dacă sunt întrebaţi. Dar toţi, când povestesc, îi vezi cum se prind viaţă, cum le sclipesc ochii, cum vorbele le vin năvală şi nu mai au capăt la vorbă. Sau doar se lasă întrebaţi, după cum le e firea.

Eu cred că dacă ai o pasiune, acea pasiune este frumoasă pentru tine. Şi dacă ai o pasiune frumoasă, e normal să vrei ca şi ceilalţi să cunoască frumuseţea pasiunii tale. Şi cauţi să o explici curioşilor, fie ei grăniceri, şoferi, poliţişti sau de altă profesie, să îi iniţiezi, să îi ajuţi să-şi dorească ca măcar să încerce.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place să fac evangelism şi apostolat pentru pasiunile mele, dacă îmi este permisă figura de stil. Nu oricând, că poate nu toată lumea e interesată şi nu vreau să plictisesc pe nimeni, dar atunci când cineva e cât de puţin curios, povestesc. Îmi place să văd cum mintea “construieşte” senzaţiile despre care povestesc, cum ochii “văd” ce povestesc, cum corpul simte experienţele din poveste. Îmi place să îi văd cum “trăiesc” ceva nou cu ochii minţii. E o bună premiză să încerce şi ei la un moment dat.

În materie de motociclism cred că “moto-evangelismul” realizat în scopul creşterii siguranţei în trafic şi a explicării ce-i mână pe bikeri în luptă, cu riscul de a deveni decoraţiuni stradale post-mortem, este benefic pentru toată lumea, atât conducători auto, motociclişti, pietoni, cât şi rude ale celor angajaţi în trafic. Pe unii îi scuteşte de “ultimul drum”, pe alţii de “mititica” sau despăgubiri, iar pe restul de dus pe cei dragi la cimitir sau dus celor dragi colete la loc umbros şi răcoros.

PS. Ideea rândurilor de mai sus mi-a dat-o blogul amintit mai sus şi m-am folosit de povestea de acolo doar ca punct de plecare în povestea mea, iar ce am scris aici nu se doreşte a fi o critică la adresa autorilor sau a ceea ce scriu pe blog. Blogul lor este frumos şi le povesteşte pasiunea pentru motociclete într-un mod atractiv şi instructiv, iar mie îmi place şi îl voi citi în continuare. :)

Oameni de rând

Zilele trecute un reporter relata la TV despre Jocurile Olimpice şi descria cum bogaţii Europei au venit cu yachturile la Olimpiadă şi şi-au ancorat ambarcaţiunile în portul Londrei, “spre deliciul şi încântarea oamenilor de rând”.

Nu ştiu originea expresiei “om de rând” (poate persoană care stă la rând/coadă, în comparaţie cu cei care comandă prin Internet?!?!) :))), dar.... totuşi.

Şi “părinţii Americii” au “comis-o” grav când în Declaraţia de Independenţă au scris initial “supuşi” (ai Coroanei Britanice), rectificând ulterior în “cetăţeni”, dar asta era în urmă cu “câţiva” ani şi era consecinţa obişnuinţei utilizării unei formule consacrate. În schimb, nu ştiu ce obişnuinţă a împins textierul postului TV să se refere la cetăţenii Marii Britanii ca fiind “oameni de rând”….

Ca să citez o replică dintr-o reclamă la Duster, “tipul ăsta e haios rău”. Sau nu. :)))

PS. “Financiarul” o “comite” azi în mod asemănător (http://www.financiarul.ro/2012/08/09/10-lucruri-inteligente-pe-care-le-putem-invata-de-la-oamenii-simpli/).

Smartphone-ul potrivit

De mai mult de un an caut să cumpăr un smartphone care să mi se potrivească. Adică funcţionalităţi şi design decente, acompaniate de un un preţ rezonabil, ceva care să înlocuiască “cărămida” de la RIM (Blackberry) primită de la serviciu.

Bun, zis şi făcut! În urmă cu puţin timp văd cu coada ochiului la televizor a nu ştiu câta reclamă pentru un smartphone (Samsung Galaxy S Advance), cu diferenţa că asta mă “prinde”. Anterior mă "prinsese" Samsung Galaxy Nexus şi eram "chitit" pe el, da' am amânat decizia de achiziţie suficient de mult până a apărut S Advance...

Intru pe website-ul operatorului, intru şi pe website-uri de review-uri, citesc despre telefoane mobile pe computerblog.ro (http://www.computerblog.ro/) (adică despre smartphone-ul ăsta de-l văzui la TV şi altele din gamă), citesc tutoriale, comparaţii, văd filmuleţe cu performanţele, mă uit la restul smartphone-urilor din gamă, pentru că, nu?!?, informerea e esenţială. Şi, ca şi-n “Luceafăr”, îmi cade dragă fata; pardon, telefonul.

PS. Recomand o informare extinsă la achiziţia oricărui telefon. Eu mă uit pe computerblog.ro (http://www.computerblog.ro/) şi alte câteva, şi e suficient. Văd cum reacţionează telefonul, cum arată, care e rata de refresh, comentarii ale utilizatorilor, opinii, comparaţii etc. Te ajută foarte mult să iei decizia care ţi se potriveşte cel mai bine. Eu sunt sigur că am luat decizia corecta.

Bun, să revenim. Până aici toate bune, de aici încolo începe epopeea.

PPS. Am uitat să zic, am două numere de telefon în aceeaşi reţea. Unul din 2000 (personal), unul de prin 2005 (de la serviciu, devenit între timp personal şi el).

Bun. Contactez furnizorul ofertant, oamenii îmi dau toate informaţiile necesare (planuri tarifare, link-uri), mai pun şi un bonus pentru portare, aflu tot ce mă interesează, jos pălăria pentru comunicare şi servicii!

Contactez şi furnizorul actual, mergând pe principiul “dacă nu ceri/ întrebi, nu ţi se dă”. Până la momentul ăsta nu aveam nimic de reproşat, eu vorbeam la telefon, ei facturau şi totul mergea okay.

Le propun: “aş fi interesat de achiziţia unui Samsung Galaxy SII negru necodat cu x lei odată cu prelungirea cu doi ani a abonamentelor pe care le deţin pentru numerele … si …, precum si odata cu consumarea bonusurilor acumulate pentru cele două numere. Menţionez că vă sunt client din anul 2000, şi de atunci v-am adus doi clienţi (… şi …, respectiv tatăl şi consoarta de atunci). În caz contrar voi lua în calcul portarea a cel puţin unul dintre numerele asupra cărora am putere de decizie şi/ sau influenţă spre un alt furnizor de telefonie mobilă, în prezent fiind active câteva oferte care mi se par atractive.”

În paranteză fie spus, pe mine mă interesează:
- ceva super slim că sunt sătul de cărat “cărămizi” cu mine, inclusiv Nokia 5110 (primul meu mobil), o bomboană de telefon căruia i-am luat un holster cum n-a avut neam de neamul lui,
- timp bun (mare) de stand-by şi de convorbire,
- stabilitatea şi aria semnalului reţelei (ţin minte şi acum cum în Vama Veche abonaţii Connex se urcau pe faleză pentru ca să vorbească la telefon, iar abonaţii Dialog puteau sta liniştiţi întinşi la plajă în timp ce vorbeau la mobil),
- conexiune 3G,
- eventual necodat în reţea,
- camera foto/ video e mai puţin importantă, pt că pentru fotografii am un compact foarte bun (vedeţi rezultatele pe Facebook).

Samsung Galaxy S Advance e okay în mod rezonabil cu toate criteriile care mă interesează. Comparativ cu SII e puţin mai 'slab' din perspectiva performanţelor, dar nu cu mult, are avantajul că a apărut în 2012 şi preia multe facilităţi ale SII. Camera e mai slabă (dar asta nu mă interesează), şi are un procesor puţin mai slab, deci pot să zic că am (voi avea) un SII. :)

După câteva zile mă sună o firmă colaboratoare a furnizorului de telefonie, şi mă “loveşte”: am fost sunaţi (oare nu există un registru electronic al comunicărilor cu clienţii la care să aibă acces şi firmele partenere, din care cel care te contactează să aibă toate datele necesare pentru o ofertă competitivă?!?!) şi înţeleg că doriţi o ofertă pentru un smartphone. Eu eram într-o deplasare, nu prea aveam timp să intru în detalii, încerc să fiu amabil şi descriu pe scurt ce îmi doresc. Domnişoara de la telefon îmi calculează tarifele existente pe website-ul companiei, aud cum tastează la calculator şi recunosc preţurile existente pe site (fără bonusurile aferente vechimii şi plăţii facturilor), moment în care răbdarea mea expiră şi îi zic că deja cunosc ofertele disponibile pe site, nu aveam nevoie să contactez operatorul pentru a mi se face ofertele pe care le pot găsi şi singur pe website, şi o rog să îmi trimită pe email oferta.

Nu are sens să redau restul emailurilor schimbate timp de o lună cu compania, sunt la fel de “spumoase” şi aberante dpdv logică, iar dialogul continuă şi azi (aştept răspuns de vreo câteva zile, în mare parte din curiozitate, pentru că sunt decis să portez în altă reţea cel puţin un număr, mâine sau poimâine).

Ăsta e totodată şi un anunţ că s-ar putea ca un număr să nu fie disponibil cât timp durează formalităţile de portare. :))

Ce nu-mi place cel mai mult este faptul procesele interne ale furnizorului meu de telefonie mobilă sunt de doi lei (în timp ce eu sunt expert în optimizarea proceselor interne, ceea ce-mi măreşte nemulţumirea), ceea ce face că EU trebuie să mă chinui să le rămân client, când de fapt ei ar trebui să se străduiască pentru asta.

Cum să parchezi un MIG

Răspuns: în aşa fel încât să poţi "decola" oricând, aşa că nu contează dacă lângă tine nu mai are loc să parcheze şi altcineva....

Colectează selectiv

Iniţiativă ecologică lăudabilă promovată de EcoRom, Andi Moisescu, Florin Grozea, Vlad Petreanu, Cristian Manafu, Bogdan Naumovici, Cristian China-Birta, Marius Matache şi Vlad Dulea.

Acţiunea promovată: http://www.colecteazaselectiv.ro/ (scriu aşa, că azi nu inserează link)
Durata acţiunii/ campaniei: între 25 iunie si 28 iulie.
Locul (principal al) acţiunii: la punctele de colectare (pe hartă containerele şi centrele de reciclare) http://www.ecoromambalaje.ro/harta_colectare_selectiva.php (scriu aşa şi aici din acelaşi motiv, că azi nu inserează link)

Numele acţiunii e clar, n-are sens să detaliez. În schimb, de ce scriu despre asta şi de ce pun sufletul în colectarea selectivă a deşeurilor:
- mi se pare o acţiune lăudabilă, şi vreau ca informaţia să ajungă la mai multă lume cu ocazia asta;
- nu toată lumea "vede" dimensiunea paşilor mici făcuţi de fiecare; se pot strânge cam 10 cutii pe an (de mărimea celor cu hârtie pentru copiator) din colectarea pliantelor din cutiile poştale, plicuri de facturi, bonuri de casă, reviste şi ziare, cutii de săpun/ suc/ lapte/ şampon, doze bere, sticle ulei, ambalaje de hârtie, baterii, deodorante, manuale de utilizare la tot felul de lucruri cumpărate, etichete haine (poate fiecare e ceva mic, dar se adună de nu vă vine să credeţi)
- în alte ţări se reciclează peste 90% din deşeurile produse de gospodării, la noi cred ca procentul este sub 15%, cred că am citit un articol mai demult cu cifrele astea;
- citeam ieri de forumuri comentarii disperate privitor la locurile în care se pot "vărsa" deşeuri reciclabile; toată lumea se lăuda că reciclează dar că nu are unde :)))))))))
- în general promovăm acţiuni de tipul "Let's do it, Romania!", de strângere pet-uri de pe străzi, dar pliantele, pungile, combustibilul şi consumabilele consumate, spaţiile de emisie (radio, TV şi ziare), precum şi timpul petrecut de toată lumea implicată costă mai mult decât suma recuperată din strâns deşeuri în ziua aia, şi are un impact infinit mai mic decât dacă am strânge câte puţin tot anul, plus că e doar o zi, după care ne întoarcem la "bunele obiceiuri" consumatoriste şi poluatoare;
* bonus: acceptăm că "Dorel" poluează şi noi strângem după el, că administraţiile locale nu pot rezolva problema deşeurilor, că e bine să remediem în loc de a preveni, ne alăturăm unor campanii ocazionale (de multe ori parte a politicilor de publicitate sau responsabilitate corporatistă a companiilor) în loc să facem în fiecare zi câte ceva în privinţa asta şi, cel mai important, plasăm problema protejării mediului înafara caselor noastre;
- din colectare câştigă toată lumea
* colectarea o fac firme private, deci nu mai încarcă bugetul, sunt nişte oameni angajaţi să facă asta, se plătesc nişte impozite la stat (măcar o parte se duc în autostrăzi, poduri, spitale, şcoli), deşeurile din groapa de gunoi (menajer) vor fi mai puţine, deci nu mai plătim impozit să construim alte gropi când cele de acum se vor umple, plasticul nu va mai otravi pământul, firmele care cumpără deşeuri îl iau la preţ mai mic (economii, salarii, eficienţă) şi tot aşa,
* în plus, cei care vor aduce la punctele de colectare minim 10 deşeuri de ambalaje vor primi un tichet răzuibil pe care va scrie fie “Câştigator” (pix din carton reciclat, un evantai, o brăţară reflectorizantă pentru biciclişti, o minge de/ pentru plajă, un frisbee, magneţi de frigider) sau “Continuă să colectezi selectiv“. Toate tichetele răzuibile au un cod unic de identificare. Acest cod trebuie înscris pe siteul www.colecteazaselectiv.ro sau trimis prin SMS la 1899. MARELE PREMIU este un Ford Ka, ce va fi câştigat prin tragere la sorţi dintre cei care introduc codul de identificare de pe tichete pe colecteazaselectiv.ro sau care trimit SMS la 1899.

Spor mult şi baftă să câştigaţi maşinuţa pusă în concurs, dar ţineţi minte că maşina o câştigă doar unul, iar dacă ne ţinem de reciclare câştigăm toţi.

Dacă n-aş avea nişte containere de reciclare chiar lângă mine (şi n-aş fi reciclat zilele astea 5 cutii de hârtie strânse peste iarnă), m-aş duce şi eu să schimb nişte deşeuri pe un cod de participare. :)

PS. Dacă cineva câştigă maşina pentru că a citit ce am scris aici, îl/o rog să mă plimbe şi pe mine o tură de bloc, îi dau două pet-uri de apă minerală. :) Goale, nu pline, să le recicleze. :)

The Dark Knight Rises

Nu e vorba nici de Batman (Christian Bale), nici de Fatman (Val Kilmer).

Din străfundurile noastre neanderthaliene se ridică, cu o vigoare renăscută, o specie un timp crezută pe cale de dispariţie, dar cu atât mai periculoasă, şoferul de Bucureşti, sau vigilantele dâmboviţean.

Aflat în stare de beligeranţă continuă cu toată lumea, şoferul de Bucureşti nu are ca scop ajungerea la destinaţie, ci competiţia. Oponentul nu contează, ci competiţia în sine, de unde desprindem o primă caracteristică a acestuia, sportivitatea. :)

Asistăm la un fel de meci Dark Knight vs. Joker, Cavalerul Negru vs. Păcălici, Cavalerul Negru categoria supergrea vs. Cavalerul Negru categoria pană.

La fel ca Batman şi alţi vigilante, şoferul de Bucureşti apără adevărul. ADEVĂRUL lui. De multe ori prin vorbe, zicători (limbaj verbal), în şoaptă, ţipând sau mormăind în barbă (limbaj paraverbal) sau prin încruntare, gesturi sugestive, iar uneori cu pumnii şi picioarele (limbaj non-verbal). După cum se poate lesne observa, şoferul de Bucureşti este atît un tip comunicativ (intră spontan în relaţie cu ceilalţi participanţi la trafic) cât şi multilateral dezvoltat (pe de o parte pentru că de multe ori se revarsă din scaun împrejur de cât de multilateral dezvoltat este, dar şi pentru că utilizează în mod creativ toate modalităţile de comunicare - verbal, paraverbal, nonverbal).

Evident, faptul că el ştie că are dreptate nu este suficient, ADEVĂRUL său trebuie împărtăşit şi făcut cunoscut celor din jur, iar uneori impus celor din jur prin tehnici non-verbale de comunicare (palme, pumni, picioare etc., aţi prins ideea).

ADEVĂRUL poate fi apărat în multiple feluri, şi cu toţii am învăţat de mici că nici o piedică nu trebuie să ne stea în cale atunci când apărăm ADEVĂRUL. Şoferul de Bucureşti îşi alege modalităţile prin care apără ADEVĂRUL în funcţie de personalitate, cilindree, grosimea “tablei”, a buzunarului sau a cefei etc. Metode duium, să ai de unde alege:

1. Vigilante paternal sfătos – Locul acţiunii: Academia Militară, la traversarea Panduri, acum şantier de metrou. Vigilante, pe la 50+ ani, SUV închis la culoare, eroina consoartă (presupun) pe locul din faţă. Situaţie: din patru benzi două merg înainte, se poate merge şi la stânga şi la dreapta. El, blând, admonestator, ca la şcoală, stilul “hai să îşi arăt cu blândeţe cât eşti de prost”: Ai văzut că banda ta făcea la dreapta? Greşit, semnul era de “înainte şi la dreapta”. Repliere rapidă, mi-aduc fugitiv aminte de profesorii din şcoală. Da’ ai văzut liniile punctate de pe jos? (adică "n-ai văzut că aveam prioritate?") Da, sunt pt cei care vin de pe Panduri. S-a făcut verde semaforul, altfel aş mai avea de povestit.
2. Vigilante paternal agresiv – Locul acţiunii: la Pârvan (viitorul bulevard Uranus), când traversezi dinspre pod spre Plevnei, şi din două benzi rămâi cu una. :) Vigilante la 35 de ani, Volvo gri. El îşi trage maşina lângă mine (deşi făcea dreapta), ton ridicat şi agresiv: Cine era pe banda întâi? (un fel de “n-ai văzut că eram pe banda întâi şi trebuia să-mi dai prioritate?”). Păi pe banda întâi eram eu. Tăcere scurtă, după care argumentele se schimbă. Îl dau pe ‘mute’ că n-aveam cu cine vorbi, vede că vorbeşte degeaba şi pleacă.
3. Vigilante de ceafă groasă – Locul acţiunii: trecere de pietoni. Eu eram la câţiva metri şi aud claxoane. Întorc capul, o maşină se oprise, nimeni nu avea pe unde să treacă (o singură bandă pe sens), se deschide portiere, iese unu’, se repede la un pieton şi îl ia la pumni. După vreo trei îşi dă seama că interlocutorul a înţeles, aşa că se întoarce la maşină, porneşte şi pleacă.
4. Vigilante răzbunător – Locul acţiunii: bd. Mărăşeşti, la fântâna de la parcul Carol. Tai faţa (mea culpa, mergea ca un melc, mai trecea o coloană mortuară până ajungea el în dreptul meu). El nu, că prioritate. Întoarce în intersecţie pe linia de tramvai, vine după mine, îmi intră în faţă (parcă şi pentru asta se ridică carnetul, ca să nu zic de întoarcere în intersecţie), că prioritate, că alte alea. Că se făcea seară până intra el în intersecţie nu conta. Îl dau pe ‘mute’ că n-aveam cu cine vorbi şi pleacă şi el.
5. Vigilante bou inconştient – Eram pe motor înspre Transalpina, în urcare într-o pantă în curbă la dreapta, deci fără vizibilitate. Din spate intră în depăşire o Skoda Superb neagră (de aici vine idea iniţială a titlului). Eu – Stan păţitul, cu un ochi pe dealul din faţă, cu unul pe marginea drumului, cu unul în oglinda retrovizoare şi cu unul pe Skoda. Dacă nu ies la numărătoare câţi ochi bănuiţi că ar trebui să am, măcar aveţi o idee cam câţi ochi ar trebui sa aibă un motociclist la drum pentru ca să se asigure din toate părţile. :) Bineînţeles, din faţă venea ceva, Skoda virează puternic înspre mine, eu pun frână şi virez şi eu. Roata – la juma’ de palmă de şant, Skoda – la juma’ de palmă de ghidonul meu. Noroc de reflexele din copilărie (Pegas Camping să trăiască, şi juliturile din genunchi), dar dacă nu eram cu ochii (toţi patru :) ) în toate părţile, mâna pe frână şi ancorat bine pe ghidon, acum eram ornament pe stânci. Mă uit în oglinzile retrovizoare ale “cavalerului” – nici vorbă să se fi uitat la mine să vadă pe unde sunt, dacă sunt bine, dacă nu am împodobit brazii de pe versanţi, nimic.

Zilele trecute am fost la nişte cursuri de comunicare (de aici şi ideea cu verbal, paraverbal şi nonverbal :) ), şi unul dintre traineri zicea că bucureştenii nu te privesc în ochi de frică, că merg pe stradă cu privirea în pământ. Duc ideea mai departe şi îmi amintesc că mai demult am citit un articol (sau am văzut un reportaj) care te învăţa cum să te comporţi (preventiv) în cazul în care ajungi într-o situaţie în care poţi fi atacat de câini. Adică dacă eşti pe biclicletă cobori, pui bicicleta între tine şi haită, nu îi priveşti în ochi, şi îţi vezi de drum ţinând haita sub observaţie până te depărtezi, şi aşa mai departe, deci ai o atitudine prudentă.

Cred că ar fi util şi un ghid de supravieţuire în traficul urban. Dincolo de condusul preventiv, de stat cu ochii în patru la ce se vede şi la ce nu se vede (dacă e o groapă în balta din faţă, dacă de după autobuz ţâşneşte un copil, dacă maşina aia parcată cu o roată nealiniată e pe punctul să intre în trafic etc.), ce te faci când eşti agresat (verbal, paraverbal şi nonverbal :) ) în trafic şi cum e indicat să reacţionezi? Mai mult, în câte tipuri de vigilante poţi împărţi şoferii şi cum e mai indicat să îi tratezi pe fiecare?

Pentru condusul preventiv, proactiv, defensiv (denumiri sunt destule), sunt site-uri destule, la fel şi iniţiative şi campanii. Un blog pe care îl urmăresc e http://www.slowride.ro/ da’ mai sunt multe altele. O initiaţivă recentă de “promovare a măsurilor de siguranţă în prevenirea accidentelor” e http://blogalinitiative.ro/campanii/campanie-in-premiera-ghiceste-clientul, probabil în colaborare cu BMW, că parcă ei au introdus conceptul de “efficient dynamics”. Oricum, la un search scurt pe net după “condus defensiv” (dacă tastaţi primul cuvânt în Google, al doilea vă este propus) sau “condus preventiv” găsiţi sumedenie de linkuri.

Pentru împărţirea şoferilor în categorii de comportament şi cum e mai bine să îi tratezi pe fiecare, aştept sugestii, poate facem aici un manual şi îl punem pe net. :))

Până la urmă, şi asta e o metodă, mai altfel, de "promovare a măsurilor de siguranţă în prevenirea accidentelor". :))

Dragilor, până la următorul post, fiţi responsabili în trafic, comunicaţi cu cine vreţi şi cum vreţi, da' rămâneţi întregi şi sănătoşi, pentru că avem un manual de comunicare de scris. :))

Actorul din noi

Scurt.

Pentru cine e atras de arta actoriei, de abordat aceleaşi lucruri cotidiene din perspective noi, diferite şi inovatoare, de încercat lucruri noi, de a-şi provoca limitele, de a se simţi bine şi de a învăţa lucruri noi, veşti bune: există cursuri de actorie, destule. Trebuie doar să le cauţi. :)

Eu am dat peste cel (sus)ţinut de Dorothea Petre (http://fiiactor.ro/).

E fun, instructiv, interesant şi provocator. Have fun!, ca să zic aşa.

Dacă vă hotărâţi, mergeţi cu mintea şi sufletul deschise, numai aşa funcţionează. :))

Catedrala Mântuirii

Dat fiind specificul mental roman şi sensibilităţile manifestate până acum în legătură cu Catedrala, e mai sigur să încep cu un disclaimer (eliberare de responsabilitate/ clarificare a intenţiilor). Nu cunosc autorul (postului la care fac acum referire), poza îl arată băiat simpatic, nu am nimic cu el. Nu mă iau de cele în care cred alţii, adică fiecare cu credinţa lui, nu e treaba mea în ce crede fiecare. Pe final, ce şi în ce cred eu e treaba mea, deci postul nu are de-a face cu aşa ceva. Cred că ajunge cu disclaimerele, ar trebuie să fie suficient. :)

PS. Dacă povestea e prea lungă, pe scurt lucrurile la care mă gândesc că ar putea îmbunătăţi ceva (tot se “plângeau” unii politicieni că nu au dialog cu electoratul, uite subiect :)):
- impozitarea activităţilor comerciale ale cultelor (adică pensiuni ecumenice, eventual producţia de produse alimentare vândute, turism ecumenic); Grecia tocmai încearcă impozitarea cultelor şi şi-a “pus în cap” Athosul, sunt curios cum evoluează conflictul,
- autofinanţarea cultelor – citeam că BoR a avut un profit de 85 milioane euro anul trecut, ar putea fi mai bine să ajute bugetul, adică pe toată lumea, dacă nu ar mai primi bani de la buget, poate am avea o infrastructură mai bună, spitale, comunicaţii, alte alea,
- auditarea situaţiei financiare a cultelor şi o mai mare transparenţă a cheltuielilor – ar arăta enoriaşilor sursele de venit şi direcţiile pe care le iau cheltuielile, pe fiecare parohie, şi toată lumea ar vedea (de exemplu) dacă interesul prelaţilor este mai mare pentru cumpărarea de maşini de lux sau dacă banii se duc pe ajutarea nevoiaşilor şi construcţia de şcoli şi spitale de pe lângă aşezămintele religioase.

Dacă vrea cineva să preia ideea şi să încerce implementarea ei, nu cer drepturi de autor, doar voi vota “pentru”. :)

Şi acum “povestea”, respectiv subiectul de la care am pornit.

Ieri am aruncat o privire pe Facebook să văd ce a mai făcut unul, altul. Am dat imediat peste un Like la o fotografie cu macheta Catedralei Mântuirii Neamului, însoţită de un îndemn la mobilizare pentru a îi stopa construirea. Atenţia mi-a fost atrasă de subiectul îndemnului pentru protest, de momentul ales pentru a o face, de argumente, dar şi de numărul mare de comentarii.

Cu protestul n-am nimic, fiecare e liber să gândească ce vrea, să acţioneze în consecinţă, să suporte consecinţele acţiunilor sale şi să încerce să ralieze/ convingă cât mai mulţi adepţi/ aderenţi/ susţinători pentru realizarea lucrurilor în care crede. Dacă toate astea au loc conform cadrului legal, bravo lui, are stofă de lider. Toate bune şi frumoase.

Momentul... e altceva. În ultimii ani s-a tot discutat despre asta, ba despre amplasare, ba despre sursele de finanţare, ba despre arhitectură sau de modul cum se încadrează construcţia în planul urbanistic, raportul de înălţime dintre construcţia religioasă (Catedrala) şi cea laica alăturată (Palatul Parlamentului). Mă rog, cine a avut ceva de spus a spus, interesele s-au manifestat, zarurile au fost aruncate, autorizaţie e, Rubiconul a fost trecut, construcţia a început.

Argumentele (iniţiale sau apărute pe parcurs) sunt subiecte oricând bune de dezbatere, reiau câteva pe scurt.
* Risipa de bani de la buget – nu rezistă, banii sunt din profitul cultei şi din donaţii.
* Utilitatea religioasă şi turistică – posibilă, probabilă şi totodată discutabilă, dar câtă vreme ideea a găsit susţinători şi finanţare, fiecare e liber să plătească pentru credinţa sa şi să beneficieze de proiectul pe care l-a susţinut. Oricum, valoarea economică a construcţiei va fi ‘validată’ de piaţă, orice prognoze pot doar aproxima impactul făcând comparaţii cu construcţii similare.
* Valoarea arhitecturală – câte capete, atâtea păreri. Există specialişti care să-şi dea cu părerea, presupun că au fost consultaţi, vreau să cred că Primăria şi-a jucat rolul ei în privinţa asta şi cu a semnat „ca primarul”.
* Discrepanţa dintre învăţămintele creştine şi opulenţa construcţiei – nu ştiu ce să zic, asta au decis deja enoriaşii prin donaţiiş nu ştiu ce e mai util pe termen lung, folosirea acum a banilor pentru a ajuta acolo unde este nevoie sau realizarea unei construcţii care să concentreze credinţa în jurul unui simbol; sunt exemple şi pro (Palatul Vaticanului, alte catedrale, construcţiile din zona originii credinţelor religioase majore practicate in Europa), şi contra (nu mi le amintesc, probabil că s-a aşternut uitarea tuturor peste ele) şi nu trebuie neglijată puterea simbolurilor, dar vom vedea peste o sută de ani de partea cui a fost dreptatea. :)
* Am însă o mică îngrijorare referitoare la “talentele” proverbialului Gigel, respectiv la amplasarea construcţiei în raport cu străpungerea subterană care va face parte din viitorul bulevard Uranus (ruta Piaţa Victoriei-Matache-Pârvan-Rond Coşbuc), parte din autostrada suspendată. Cârcotaşii care nu înţeleg cum un tunel poate fi autostradă suspendată ar trebui să ştie că totul în viaţă este relativ: sus, jos, dreapta, stânga.... Îngrijorarea mea este să nu mă trezesc, Doamne fereste, din motive de proiectare defectuoasă, ca mergând prin pasaj să fiu în legătură directă cu altarul Catedralei şi să mă pomenesc cu vreun înaltpreasfinţit pe capotă (sau pe ghidon, în funcţie de mijlocul de locomoţie în momentul stabilirii legăturii).

Reiau.
Numărul de comentarii (a se citi “bălăcăreala” în care au intrat o parte din comentatori) e impresionant. Asta mi-a reconfirmat că poporul român stă bine cu argumentaţia (verbală) şi la nevoie se dovedeşte a fi foarte combativ şi viguros când vine vorba să-şi susţină ideile şi convingerile, iar mediul online este o platformă tocmai bună, mai ales că oferă distanţa şi confortul tastaturii. Argumentele postate de mine (cele de mai sus) au trecut ca apa pe pietre (nu că aş fi vrut să facă valuri :) ), interlocutorii fiind angrenaţi în dialoguri mai savuroase şi replici mai tăioase adresate celor de altă părere.

Curat democraţie balcanică!

Se înscrie cineva în concurs?

Tot butonând canalele TV, am dat peste Masterchef, şi am stat puţin să mă uit. Prima constatare e că unii concurenţi avansează spre finală doar pentru că ceilalţi competitori sunt mai slabi. A doua e de fapt o întrebare, respectiv în ce constă atractivitatea concursului. Adică de ce s-ar uita atâta lume la un concurs de gătit, şi de ce ar exista concurenţi, la o competiţie care este până la urmă un concurs profesional între bucătari amatori? Adică emisiuni culinare şi reţete sunt berechet, şi avem de unde allege, de la Sanda Marin la Jamie Oliver….

Probabil că am adormit şi visat, ori mi-a zburat imaginaţia pe coclauri, dar a doua zi m-am gândit la un concurs pentru sudori, şoferi, electricieni, mineri şi zidari, cam aşa:
- Zidarii trebuie ca într-un termen limită să realizeze un portic, o arcadă sau o scară care să reziste la o greutate de x kg, sau la greutatea a z oameni, sau la o forţă laterală de y kg etc.
- Şoferii de camion (eventual şi cu remorcă, e mai palpitant) să parcurgă un traseu dificil prestabilit (de ex. să treacă peste râuri pe poduri improvizate), tot cu limită de timp. Staţi puţin, cocursul ăsta deja există, m-am încurcat puţin. :)
- Sudorii ar trebui să sudeze în puncte, continuă sau sub apă a mai multor tipuri de oţeluri cu forme variate (deci şi tehnici şi instrumente diferite de sudură), iar rezultatul să reziste la tensiuni, presiuni, îndoiri sau (pt cele sub apă) să nu permită trecerea apei la o anumită presiune.
- Electricienii ar putea avea cu criterii de concurs care să varieze de la timp, la consumul de energie, la tensiunea în reţea, la lungimea cablurilor şi mai ştiu eu ce contează pentru meseria lor.
- Minerii s-ar putea “bate” în viteză, volum de extracţie, lungime şi rezistenţă tuneluri, în funcţie de infiltraţii, friabilitatea solului, aerisirea galeriilor, presiunea volumului de sol de deasupra galeriei etc.

Plictisitor, comparativ cu Masterchef? Adaugaţi o transmisie live, sponsori care să puna la bătaie premii, o infrastructură adecvată, o hală de unde concurenţii să aibă de unde să îşi aleagă instrumentele (sau pot veni cu ele de acasă), spectacole de lumini, nişte domnişoare sumar îmbrăcate care să anime atmosfera, nişte reporteri care să prezinte emoţiile concurenţilor şi ale familiior lor, stimularea spectatorilor. Cu astea peisajul e aproape complet şi putem avea un concurs de succes. Dacă cineva se apucă să-l producă îi cer drepturi de autor. :)

Zâmbiţi? Încep să semene cu ingredientele oricărui concurs cu priză la public? Adică:
- Nişte competitori care sunt stimulaţi să concureze pentru a-şi demonstra priceperea în disciplina de concurs şi vor să câştige premiile puse ăn joc.
- O disciplină şi nişte reguli de desfăşurare – nimic mai uşor, concursuri şi reguli găsim berechet în fotbal, baschet, Masterchef, concursuri de tăiat buşteni, de mâncat chiftele, de aruncat buşteanul, de parcurs terenuri cu obstacole (vezi şi războinicii luminii :)), escaladat obstacole pe bicicletă, parcurs trasee cu trăsura, alergări de ogari, “alergări” de bebeluşi etc. Deja există concursuri în traseu pt camioane… Pana şi filmul Dr House, la care se uită jumătate din lumea care are televizor, este în fapt un concurs professional (la fel ca multe alte filme), în care participanţii sunt stimulaţi să găsească soluţii (medicale) sub ameninţarea concedierii.
- O infrastructură care să permită derularea concursului - asta variază de la o tablă de şah la construcţii mamut, şi am văzut destule construcţii realizate pentru derularea de concursuri, amintind doar Collosseum-ul, circuitele de F1 şi stadioanele de fotbal, că e suficient :);
- Unul sau mai mulţi sponsori care să furnizeze premiile, în bani sau în natură, sau c are să fie interesaţi de promovarea produselor. Dacă văd Red Bull la concursurile de parkour şi de tăiat lemne, Franke la Masterchef şi o sumedenie la F1, nu văd de ce nu aş vedea producători de oţeluri, cimenturi, adezivi, camioane, echipamente de foraj şi altele. Pentru zidărie îmi trec prin minte câţiva producători de adezivi, cimenturi, cărămizi, mortare şi oţeluri. Producători de camioane sunt berechet, fiecare şi-ar putea promova tot felul de senzori care să permită aprecierea distanţei faţp de obstacole, consumul de carburant sau înscrierea în alte criteria de concurs.
- Spectatori care să fie interesaţi de concurs şi care să plătească (bilet sau abonament TV) pentru a privi concursul se găsesc destui dacă există o bună organizare, promovare şi distribuţie a concursului.
- Un efort de marketing, promovare, distribuţie şi transmisie care să prezinte concursul ca ceva deosebit şi care merită urmărit – asta nu e greu, îţi trebuie doar un Florin Călinescu. :)

Ar putea devein interesant? Staţi puţin, nu disperaţi, iniţiativa există. :) Cam în urmă cu o lună am citit despre faptul că Putin, şeful statului rus, a lansat un concurs profesional destinat celor mai buni muncitori din Rusia la cinci categorii: sudori, şoferi de camion, electricieni, mineri şi zidari.

Ştirea a fost “acoperită” de media românească. Pentru o mai bună idee, astea sunt link-urile la articolele care conşin ştirea:
http://www.gandul.info/international/nostalgicul-vladimir-putin-da-bani-pentru-un-concurs-de-tipul-erou-al-muncii-socialiste-9453236
http://www.rtv.net/vladimir-putin-lanseaza-pe-model-sovietic-concursul-muncitorului-emerit_22596.html
http://www.mediafax.ro/externe/putin-reinvie-sistemul-de-valori-sovietic-a-lansat-un-concurs-pentru-premierea-celor-mai-buni-muncitori-9453155

Articolele fac trimitere la întrecerile comuniste. Totuşi, care e problema cu concursul, de e prezentat aşa de negativ, doar pentru că ruşii stau prost la capitolul marketing? Sau nu putem aprecia o idee decât în funcţie de cel care o propune? Atunci, Houston, WE (might) have a problem...

PS. Recent am citit toate volumele (trei) ale “Jocurilor foamei”, pe baza cărora a fost realizată recent una dintre producţiile TV cu încasări record. Este o poveste SF despre un viitor apocaliptic al umenirii, în care are loc un concurs al unor gladiatori ai viitorului forţaţi să evolueze într-un mediu artificial (o infrastructură şi câteva reguli), sunt televizaţi încontinuu (interesul spectatorilor) şi în care premiul este supravieţuirea celui care rămâne în viaţă la scurgerea timpului de joc (stimularea concurenţilor).

Eu trag concluzia că avem interes pentru imaginaţie şi competitivitate în cele mai neaşteptate domenii, se poate câştiga foarte bine din aşa ceva, trebuie doar să identifici oportunitatea de piaţă (indiferent cine vine cu ideea), să te pricepi să o faci şi să o vinzi bine.

Noi putem

Dragilor, sunt încredinţat că noi putem. Redau mai jos mesajul despre Vlad aşa cum l-am primit pentru că nu are sens să fac exerciţii literare inutile, textul este edificator.

"sambata si duminica la observatorul de la ora 4 va fi difuzat un filmulet cu acest copil; vlad are 3 ani si jumatate si a fost diagnosticat cu histiocitoza; a ajuns la un spital in germania si medicii au dat solutia: transplantul, insa statul roman ii trimite la operatie in israel, pt ca pretul operatiei este mai mic acolo...parintii au facut un memoriu sa ramana in germania;.se cauta un donator si in momentul in care se gaseste unul compatibil, se va face transplantul, insa costurile sunt f mari, de aceea au tot cautat si au gasit sprijin pt crearea unui teledon; din pacate, a fost gresita data i poza, perioada in care se poate da sms prin care se doneaza 2 eur este 21-27 aprilie; parintii sunt disperati si inceraca sa faca cunoscut cazul cat mai multor oameni, pt a obtine sms-uri; pe facebook sunt mai multe detalii in grupul SPERANTA PENTRU VLADUT; MULTUMESC MUlt PT SUPORT".