Catedrala Mântuirii

Dat fiind specificul mental roman şi sensibilităţile manifestate până acum în legătură cu Catedrala, e mai sigur să încep cu un disclaimer (eliberare de responsabilitate/ clarificare a intenţiilor). Nu cunosc autorul (postului la care fac acum referire), poza îl arată băiat simpatic, nu am nimic cu el. Nu mă iau de cele în care cred alţii, adică fiecare cu credinţa lui, nu e treaba mea în ce crede fiecare. Pe final, ce şi în ce cred eu e treaba mea, deci postul nu are de-a face cu aşa ceva. Cred că ajunge cu disclaimerele, ar trebuie să fie suficient. :)

PS. Dacă povestea e prea lungă, pe scurt lucrurile la care mă gândesc că ar putea îmbunătăţi ceva (tot se “plângeau” unii politicieni că nu au dialog cu electoratul, uite subiect :)):
- impozitarea activităţilor comerciale ale cultelor (adică pensiuni ecumenice, eventual producţia de produse alimentare vândute, turism ecumenic); Grecia tocmai încearcă impozitarea cultelor şi şi-a “pus în cap” Athosul, sunt curios cum evoluează conflictul,
- autofinanţarea cultelor – citeam că BoR a avut un profit de 85 milioane euro anul trecut, ar putea fi mai bine să ajute bugetul, adică pe toată lumea, dacă nu ar mai primi bani de la buget, poate am avea o infrastructură mai bună, spitale, comunicaţii, alte alea,
- auditarea situaţiei financiare a cultelor şi o mai mare transparenţă a cheltuielilor – ar arăta enoriaşilor sursele de venit şi direcţiile pe care le iau cheltuielile, pe fiecare parohie, şi toată lumea ar vedea (de exemplu) dacă interesul prelaţilor este mai mare pentru cumpărarea de maşini de lux sau dacă banii se duc pe ajutarea nevoiaşilor şi construcţia de şcoli şi spitale de pe lângă aşezămintele religioase.

Dacă vrea cineva să preia ideea şi să încerce implementarea ei, nu cer drepturi de autor, doar voi vota “pentru”. :)

Şi acum “povestea”, respectiv subiectul de la care am pornit.

Ieri am aruncat o privire pe Facebook să văd ce a mai făcut unul, altul. Am dat imediat peste un Like la o fotografie cu macheta Catedralei Mântuirii Neamului, însoţită de un îndemn la mobilizare pentru a îi stopa construirea. Atenţia mi-a fost atrasă de subiectul îndemnului pentru protest, de momentul ales pentru a o face, de argumente, dar şi de numărul mare de comentarii.

Cu protestul n-am nimic, fiecare e liber să gândească ce vrea, să acţioneze în consecinţă, să suporte consecinţele acţiunilor sale şi să încerce să ralieze/ convingă cât mai mulţi adepţi/ aderenţi/ susţinători pentru realizarea lucrurilor în care crede. Dacă toate astea au loc conform cadrului legal, bravo lui, are stofă de lider. Toate bune şi frumoase.

Momentul... e altceva. În ultimii ani s-a tot discutat despre asta, ba despre amplasare, ba despre sursele de finanţare, ba despre arhitectură sau de modul cum se încadrează construcţia în planul urbanistic, raportul de înălţime dintre construcţia religioasă (Catedrala) şi cea laica alăturată (Palatul Parlamentului). Mă rog, cine a avut ceva de spus a spus, interesele s-au manifestat, zarurile au fost aruncate, autorizaţie e, Rubiconul a fost trecut, construcţia a început.

Argumentele (iniţiale sau apărute pe parcurs) sunt subiecte oricând bune de dezbatere, reiau câteva pe scurt.
* Risipa de bani de la buget – nu rezistă, banii sunt din profitul cultei şi din donaţii.
* Utilitatea religioasă şi turistică – posibilă, probabilă şi totodată discutabilă, dar câtă vreme ideea a găsit susţinători şi finanţare, fiecare e liber să plătească pentru credinţa sa şi să beneficieze de proiectul pe care l-a susţinut. Oricum, valoarea economică a construcţiei va fi ‘validată’ de piaţă, orice prognoze pot doar aproxima impactul făcând comparaţii cu construcţii similare.
* Valoarea arhitecturală – câte capete, atâtea păreri. Există specialişti care să-şi dea cu părerea, presupun că au fost consultaţi, vreau să cred că Primăria şi-a jucat rolul ei în privinţa asta şi cu a semnat „ca primarul”.
* Discrepanţa dintre învăţămintele creştine şi opulenţa construcţiei – nu ştiu ce să zic, asta au decis deja enoriaşii prin donaţiiş nu ştiu ce e mai util pe termen lung, folosirea acum a banilor pentru a ajuta acolo unde este nevoie sau realizarea unei construcţii care să concentreze credinţa în jurul unui simbol; sunt exemple şi pro (Palatul Vaticanului, alte catedrale, construcţiile din zona originii credinţelor religioase majore practicate in Europa), şi contra (nu mi le amintesc, probabil că s-a aşternut uitarea tuturor peste ele) şi nu trebuie neglijată puterea simbolurilor, dar vom vedea peste o sută de ani de partea cui a fost dreptatea. :)
* Am însă o mică îngrijorare referitoare la “talentele” proverbialului Gigel, respectiv la amplasarea construcţiei în raport cu străpungerea subterană care va face parte din viitorul bulevard Uranus (ruta Piaţa Victoriei-Matache-Pârvan-Rond Coşbuc), parte din autostrada suspendată. Cârcotaşii care nu înţeleg cum un tunel poate fi autostradă suspendată ar trebui să ştie că totul în viaţă este relativ: sus, jos, dreapta, stânga.... Îngrijorarea mea este să nu mă trezesc, Doamne fereste, din motive de proiectare defectuoasă, ca mergând prin pasaj să fiu în legătură directă cu altarul Catedralei şi să mă pomenesc cu vreun înaltpreasfinţit pe capotă (sau pe ghidon, în funcţie de mijlocul de locomoţie în momentul stabilirii legăturii).

Reiau.
Numărul de comentarii (a se citi “bălăcăreala” în care au intrat o parte din comentatori) e impresionant. Asta mi-a reconfirmat că poporul român stă bine cu argumentaţia (verbală) şi la nevoie se dovedeşte a fi foarte combativ şi viguros când vine vorba să-şi susţină ideile şi convingerile, iar mediul online este o platformă tocmai bună, mai ales că oferă distanţa şi confortul tastaturii. Argumentele postate de mine (cele de mai sus) au trecut ca apa pe pietre (nu că aş fi vrut să facă valuri :) ), interlocutorii fiind angrenaţi în dialoguri mai savuroase şi replici mai tăioase adresate celor de altă părere.

Curat democraţie balcanică!

248 km/h

A fost odată ca niciodată o ţară, nu spui care, monşer, că se duce vestea, în care autorităţile erau incapabile să impună respectarea Legii. De dragul Poveştii, hai să zicem că Legea de care vorbim e Codul Rutier. Fie că amenzile erau prea mici (cele mai mici din toate ţărişoarele din împrejurimi) şi nu impresionau pe nimeni, fie străjerii Regelui, pardon, Poliţia, era subnutrită, slab echipată, redusă cu 25% sau înclinată spre "iertarea păcatelor" săvârşite împotriva Legii în schimbul unui mic obol oferit pe altarul suferinţelor proprii, fie supuşii erau genetic înclinaţi spre căderea în păcat şi, pe cale de consecină, spre încălcarea Legii.

Acestea fiind spuse, într-o zi de odihnă (a se citi week-end) în care şi ceasul de perete se oprise să se răcorească la umbră, străjerii (Poliţia) văzură un zmeu urâcios (şofer) conducând cu 248 km/h pe Autostrada Soarelui, record naţional pentru ce a prins (şi înregistrat) până acum Poliţia Română în mod oficial. În paranteză fiind spus, sunt sigur că asta nu e viteza maximă cu care se conduce pe străzile României.

Bun. Omul a încălcat legea, a fost identificat, oprit, a plătit amenda (oare cât l-o fi "durut" o amendă de 500 ron când conduce un Porsche??), i s-a reţinut permisul, o perioadă va fi pieton. Fie nu-l interesează dacă conduce cu permis sau fără, fie va reuşi să-şi scoată permisul din ghearele Zmeului (Poliţiei) cu ajutor de la Zâna Măseluţă, Zeul Zeilor, Regele pescar sau cineva de pe acolo. Dacă repetă povestea e posibil să stea pedestru mai mult timp. În principiu, aici ar trebui să se termine povestea. Sau, dacă se termină aici, n-ar trebui să fie nici o poveste, dar de fapt de aici începe adevărata poveste.

Văd pe toate posturile de televiziune o sumedenie de persoane care comentează evenimentul cu o preocupare şi o înverşunare demne de o cauză mai bună. S-or fi temrinat subiectele de emisiuni?!?!?! Dincolo de banalul evenimentului, respectiv încălcarea vitezei maxime de deplasare pe secţiunea de drum pe care persoana respectivă se deplasa, nu s-a produs nimic remarcabil. Omul a fost depistat în off-side, a fost identificat, a plătit amenda, va rămâne fără dreptul de a conduce pe o perioadă care este stipulată de Codul Rutier... Cam asta, aici ar trebui să se termine povestea. În alte ţări un astfel de eveniment este menţionat doar într-un registru de amenzi, nu în prime-time la toate televiziunile.

E drept, putea să se întâmple un accident. Nu s-a întâmplat. Ăsta e şi scopul amenzilor, să descurajeze comportamentul neacceptat din punct de vedere social şi să încerce să preîntâmpine evenimente rutiere nedorite. Dacă ne nemulţumeşte conduita unora şi altora în trafic înseamnă că asprimea legilor nu e suficientă şi/sau că cei care o aplică nu o fac suficient de hotărât. Nu comentez mai mult, firea umană este făcută să se împotrivească restricţiilor, oricare ar fi ele. Hai să fim sinceri, oricare dintre noi "calcă" pedala mai mult sau mai puţin şi scapa de braţul vigilent al Poliţiei Române. E drept, nu cu atât de mult, ci cu 5, 10, 15 km/h, fiecare după "inspiraţia" de moment.

Ca paranteză, am auzit în mod repetat relatări de prin alte ţări unde atunci când depăşeşti viteza te opreşte un ofiţer politicos, îţi (ex)pune ce ai făcut, cât te costă, îţi taie chitanţa, tu plăteşti (fie că n-ai văzut indicatorul, fie ţi-ai asumat riscul), şi pleci mai departe. Totul cu amabilitate şi ca o stare de normalitate. Pentru documentare vă recomand link-ul http://www.automarket.ro/stiri/elvetia-amenda-de-1-milion-de-dolari-pentru-o-viteza-de-290-kmh-32404.html. Există ţări în care dacă arunci un chiştoc de ţigară pe jos (sau alte infracţiuni prevăzute de Legea locală) rişti să dai faliment, şi atunci te abţii, sau te refulezi acasă sau unde se poate.

La noi, depăşirea vitezei NU este un eveniment pentru că toată lumea depăşeşte viteza legală, dar dacă ai un Porsche alb devine eveniment monden. Întâmplător, un Porsche nu e chiar atât de scump pe cât credeam (am căutat pe Internet), iar la mâna a doua poate fi chiar "rezonabil", mai ales dacă ţi-l iei de la un proprietar care a avut grijă de el.

Nu comentez cu cât a depăşit persoana respectivă viteza legală, este impresionant dar nu atât cât să justifice numărul emisiunilor TV pe tema asta, altceva mă deranjează. Am văzut la un post de televiziune o masă rotundă special adunată/ întrunită/ concepută/ ceva, acolo, exact pe marginea acestui subiect. Era un domn, probabil de specialitate, care cataloga şoferul respectiv ca având tendinţe parasuicidale. Ha?!?!?

Eu înţeleg pe cineva căruia îi place viteza. Chiar am avut ocazia să merg cu o maşină tunată la 700 CP. Hhhhhhhrrrrrrrrr!!!! Pricelesssssss!!!! Nu aprob încălcarea legii, dar să spun despre cineva că are tendinţe parasuicidale pentru că îi place viteza.... Hmmmmm. Cam mult.

Cei care mă cunosc ştiu cum şofez, cum schiez, cum încerc să trăiesc. Slavă Domnului, până acum nu am avut nici un eveniment semnificativ, dar "urme de bună purtare" am câteva. :) Pe pârtie "prind" 80-100 km/h, la volan sau pe motor...... nu comentez :)))))), am înotat pe lângă piranha, dar ... tendinţe suicidale ?!?!?

Hai să trăim bine şi intens. :)))))))))))))

Hărţi şi drumuri

Zilele trecute mi-am cumpărat o hartă rutieră, mi-am zis că efervescenţa din ultimul deceniu din infrastructura românească impune o actualizare a instrumentului meu de orientare rutieră. Oricum, să continui să te orientezi rutier cu o hartă poate fi privit, de un privitor neutru, fie ca o evidentă cramponare în trecut, fie ca un romantism incurabil.


Odată cumpărată harta, am fost curios să văd "la concret" (e un fel de a zice asta raportându-te la hartă) ce s-a mai făcut în infrastructura noastră în ultimii ani. Bineînţeles, am vrut să văd pe unde trece, respectiv pe unde va trece, autostrada Transilvania. Traseul Bucureşti-Ploieşti mi-a adus aminte de o povestioară datând de pe la 1800 şi ceva, o redau în finalul post-ului.


Nu sunt eu un specialist în infrastructură, dar comparând autostrăzile din România cu cele de aiurea, şi când zic "aiurea" mă refer la o arie geografică care începe de la graniţă (oricare graniţă a României), ale noastre sunt, chiar şi în câmpie, contorsionate ca în chinurile facerii, iar "aiurea" trase cu rigla. Mă rog, în cazul autostrăzii Bucureşti-Piteşti s-a demonstrat ştiinţific că are atâtea curbe pentru ca să ţină şoferii treji să nu intre cu maşina în câmp. De fapt e mană cerească pentru şoferii de tir, care după vreo căteva mii de kilometri prin alte ţări, când ajung la noi trebuie să smucească de volan de câteva ori pe kilometru ca să rămână pe banda corectă. Bineînţeles, cu nobilul scop de a rămâne treji.


Dacă te uiţi la proiectul segmentului de autostradă Bucureşti-Ploieşti vezi că autostrada ocoleşte fiecare tufiş, canton, copăcel şi formă de relief. Cea mai cumplită contorsionare se datorează ocolirii unei pădurici pe care pe hartă scrie "rc Snagov". Mă rog, ţin minte că în urmă cu vreo doi ani a fost o mare dezbatere în privinţa distrugerii de către viitoarea autostradă a unei arii protejate, undeva unde îşi face cuibul o păsărică (de care n-am auzit), poate că despre asta e vorba. Cred că atunci au schimbat imediat traseul, că aşa ne speriem noi de bombe, dezbateri publice, ecologism şi Roşia Montană ca de..., dar nu sunt sigur.



Chiar şi aşa, cred că se putea găsi o soluţie cu păsărica din pădure, se găsea un amploaiat din cei mulţi, mulţi da' ... mulţi, făcea amploaiatul un recensământ să vadă câte păsărici sunt în pădure, le strămutau colea mai la dreapta, le dădeau şi un habitat mai mare în compensaţie, toate păsăricile erau mulţumite, se puneau pe clocit ouă şi trăiau fericite până la adânci bătrâneţi, iar noi aveam o autostradă ca lumea.

Acum, până şi studiile realizate de ecologiştii nemţi arată că autostrăzile sunt o soluţie rezonabilă din perspectiva protejării naturii (având în vedere economia de combustibil pe care o aduc şi altele, de care nu îmi mai aduc aminte), dar cred că pe la noi n-a ajuns studiul la care mă refer, şi nici ecologiştii noştri nu au fost prea interesaţi să se documenteze.


Acum, dacă mă întrebaţi pe mine (da, ştiu, e un fel de a spune, oricum nu m-a întrebat nimeni, dar mă manifest şi eu), mai simplu cred că era să "trântească" autostrada pe lângă calea ferată existentă, puţin mai la stânga, care e o linie frantă între Bucureşti şi Ploieşti şi îşi face datoria de câteva sute de ani (nu multe). Un început de consolidare există, infrastructură să aducă materiale la fel...


Şi acum povestea cu nemţii, cea de care mi-am adus aminte cănd am văzut cum arată autostrada pe hartă. Se făcea, prin 1800 şi ceva, că România vrea să facă o cale ferată prin Dobrogea. Şi ce a zis guvernul de atunci, hai să angajăm nişte nemţi. Zis şi făcut, au bătut palma, au făcut contractul, au demarat lucrările, între timp le-au şi terminat, că nemţii sunt oameni de cuvânt, iar când au văzut rezultatul şi preţul, să pice pe spate.

Deşi în plină câmpie, calea ferată făcea coturi mai ceva ca Transfăgărăşanul (şi aşa e şi acum), pentru că plata era pe kilometru liniar şi nu pe proiect, iar preţul putea fi mărit dacă lungeau calea ferată făcând cât mai multe coturi. Nemţi, nemţi, da' calea ferată e pe bani!


Cam asta. În două sute de ani nu s-au schimbat multe lucruri.