miercuri, 30 decembrie 2009

Tranziţia s-a terminat. Demult!

Din 1990 încoace toată lumea vorbeşte despre (sau foloseşte termenul de) tranziţie* fără să ne punem cu adevărat întrebările corecte. Românii încă se cred în mijlocul unei tranziţii de la comunism înspre democraţie, de la economia centralizată înspre economia concurenţială (de piaţă).

Obişnuiţi cu imobilismul politic şi economic de dinainte de 1990, anii ăştia îi considerăm o tranziţie înspre “altceva”. Parcă ne aşteptăm să ajungem la un moment când ne vom opri, vom trage linie şi vom spune “gata, tranziţia s-a terminat!”, după care ne vom odihni, pentru că, nu?, am terminat treaba.

Ar trebui să sune ceasul deşteptător! Starea de normalitate a economiei concurenţiale este schimbarea/ evoluţia continuă, iar imobilismul instituţional şi economic sunt o utopie, pentru că pieţele şi organizaţiile evoluează în permanenţă, it’s in their blood. :))

Pieţele nu au cum să încremenească într-o stare de echilibru. De acord, criza recentă reprezintă o perturbare semnificativă, dar modificările economice şi politice la nivel internaţional nu dau nici un semn că se vor stabiliza şi ajunge la o stare de “echilibru” nici în următorul deceniu, nici în următorul secol.

Şi americanii au criză dar, dincolo de titlurile tabloidelor şi tragediile şi dificultăţile individuale, americanul de rând acceptă mult mai uşor ideea de şomaj, recesiune, căutarea unui alt loc de muncă, închiderea unei uzine. La ei astea s-au mai întâmplat de sute de ori, fiecare a trecut printr-o experienţă similară sau ştie un vecin, o rudă, o cunoştinţă cu o astfel de experienţă. Multe din cărţile de tip Economics încep prin a invita cititorul să observe câte mici afaceri au fost înlocuite de altele în ultimul an numai pe strada pe care locuiesc. Ciclul economic face parte din viaţa cotidiană, este un fapt acceptat, acceptare care îi ajută să se concentreze pe ce trebuie făcut pentru ca momentul de dificultate să fie depăşit.

Aici în ţară sunt multe de făcut. Trebuie să ne aliniem la aparatul instituţional european, avem de construit infrastructura, de adoptat moneda unică, de reparat greşelile trecutului, de construit fabrici, de cultivat câmpurile. Asta nu e o tranziţie, e o evoluţie.

Sunt multe de făcut, dar cred că trebuie început cu noi inşine. Odată făcut pasul ăsta, putem să ne apucăm de muncă. E timpul.

Tranziţia s-a terminat. Demult. Acum trebuie să evoluăm.
___________
* Tranziţie, stare de dezechilibru = perioada între două stări caracterizate de echilibru, respectiv de stabilitatea principalilor parametri care o definesc.

10 comentarii:

  1. Mi se pare corecta definirea "tranzitiei".Intrebarea este cand a fost cea de a doua stare de echilibru,care sa marcheze sfarsitul tranzitiei.Demult,ai zis tu.Daca ne gandim la politic,asa este.Dupa perioada aia cu multe zeci de partide,care cred ca s-a terminat catre sfarsitul anilor '90,s-a ajuns la un mod de existenta stabil.Adica membrul prost de partid ,dupa ce se face remarcat in sedintele de partid prin luarile de cuvant,sare cu o caramida de bani la bugetul partidului si ajunge pe listele de alesi.Poti fi ales in Parlament ,prin consilii locale sau judetene sau consilii de administratie,depinde de caramida si de partid(daca este pe val )Sigur,in timpul mandatului sau, principala preocupare a alesului este sa-si scoata banii investiti, cu profitul aferent.Da,putem spune ca in politica s-a ajuns la o stare de echilibru,adica tranzitia s-a terminat si urmeaza evolutia.
    Pe partea economica insa,cred ca tranzitia nu s-a terminat.Nu pentru ca m-as gandi la "imobilism economic" ci pntru ca statul ,prin parghiile pe care le detine ,nu a putut sau nu a dorit sa creeze o stare de echilibru.Hai sa luam un exemplu:acum cca 1 an-in toamna lui 2008,se hotara in mare consens parlamentar marirea salariilor profilor cu 50%.Eh,dupa un an,nu numai ca nu le-a marit nimic,dar dau afara 15000 de profi incepand cu 1 sept 2010,fara sa le mareasca la cei ramasi salariile.Asta in contextul in care programa scolara a fost de atatea ori imbunatatita,ca tineretul nostru ajunge in liceu inca analfabet.Nu cred ca este vorba de echilibru sau de o evolutie...

    RăspundețiȘtergere
  2. La Multi Ani!, Cristi
    :) Noi vorbim acum de nuanţe. Depinde de perspectivă. E posibil să avem opinii diferite, până la urmă, asta e viaţa. :))

    Eu cred că e şi o problemă de abordare. Cât timp te consideri într-o perioadă de tranziţie ai o anumită abordare (nu că acţiunile ar fi altele, dar contează ce e "inside"), iar cât timp consideri că asta e starea naturală, abordarea e alta. La fel şi rezultatele.

    În momentul în care accepţi că ăsta e mediul natural în care evoluezi, te bazezi mult mai mult pe forţele proprii şi nu aştepţi prea mult ajutor din exterior (de la stat, de exemplu), pentru că asta e starea naturală a lucrurilor, şi totul este pe umerii tăi.

    E doar o opinie. Şi o abordare. E drept, mi-a luat câţiva ani, dar funcţionează.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai că revin, că am recitit ce am scris şi nici pentru mine nu e clar ce am vrut să zic. Asta nu înseamnă că va fi mai clar acum. :))

    Opinia mea este că tranziţia presupune o stare de provizorat din toate punctele de vedere, o perioadă care implică conservarea energiei pentru momentul când acest provizorat se va termina. Într-o anumită măsură ne "păstrăm" forţele pentru momentul în care tranziţia se va fi terminat.

    Eu cred că nu suntem în tranziţie, ci în evoluţie. Toate mecanismele pieţei concurenţiale sunt implementate, funcţionează cam salbatic, e adevărat, dar avem toate condiţiile legale şi instituţionale ca să le facem să funcţioneze şi să producă.

    De la o vreme nici nu mai este opţiunea noastră, crearea cadrului necesar este obligatorie prin aderarea la Uniune, gradul de conformare este monitorizat de aparatul administrativ al UE, ce ne rămâne de făcut este să realizam unde suntem şi să punem osul la muncă conştienţi fiind de mediul în care evoluăm.

    Diferenţa constă în faptul dacă ne angajăm cu jumătate de suflet (păstrăm o rezervă de energie pentru momentul în care vom depăşi "tranziţia") sau ne implicăm cu totul în ceea ce a devenit normalitatea existenţei noastre cotidiene. Este abordarea de tip "mai avem timp", acel "lasă-mă ca să te las" mioritic şi balcanic.

    Poate că greşesc, nu ştiu, dar eu am aşteptat două decenii să se termine tranziţia, şi abia recent am realizat că s-a terminat. Demult. :)

    PS. Asta mi-a adăugat argumente pentru alt post în pregătire ("de sertar").

    RăspundețiȘtergere
  4. La Multi Ani!Ovidiu
    Este clar ca avem pareri diferite despre ce inseamna tranzitia si nu stiu de ce;ca doara definitia cu* ai postat-o cu manuta ta si sant de acord cu ea.De unde ai ajuns la concluzia ca in tranzitie astepti ajutor (de la stat de ex)sau ca se conserva energia pt momentul cand tranzitia se va termina,cu tot respectul,dar nu pricep.Incercand sa-mi amintesc cu ce m-a ajutat statul in perioada de tranzitie(eu sunt un SRL-ist micut),constat ca numa nu-mi vine-n minte nimica.Probabil am un lapsus.A,da,intr-adevar,m-a ajutat prin faptul ca n-au inventat impozitul forfetar mai devreme.Ma opresc aici in seara asta pentru ca nu vreau sa comentez azi "să realizam unde suntem şi să punem osul la muncă conştienţi..."Ma duc sa beu o bere.Hai noroc!

    RăspundețiȘtergere
  5. La Mulţi Ani!, Cristi

    Să ai un an aşa cum ţi-l doreşti şi să găseşti ceea ce cauţi!

    Sunt sigur că dacă am discuta am ajunge să ne înţelegem mai bine. Ăsta e riscul când scrii în loc de a discuta (mă refer la mine), intri într-o perspectivă de "tunel", ai tendinţa să-ţi urmezi propriul raţionament şi să omiţi sau să neglijezi alte argumente. Deşi raţionamentul poate fi corect, nu ţii cont suficient de perspectiva "interlocutorului".

    Nu vreau să te contrazic, nu am cum s-o fac pentru că acum e vorba de opinii, nu de fapte. Interpretarea mea în privinţa faptelor/ timpurilor pe care le trăim este că suntem pe o pantă evolutivă, nu avem să aşteptăm vreun final de tranziţie. Probabil că sunt tributar unei educaţii economice, plus diplomă în teoria haosului, îţi dai seama ce e în capul meu :)))))

    E o opinie. Oricum , juma' de Românie capabilă de raţionament "rumegă" problema, nu suntme noi primii, finalul e deschis oricăror opinii şi interpretări.

    Oricum, aici e circa 30% din ce putem comunica (cca 70% e comunicare nonverbală), dacă am avea o conversaţie cred că ne-am putea înţelege mai bine punctele de vedere. Nu îţi cer o întâlnire. :))))

    Hai noroc! Azi (ieri, că e trecut de miezul nopţii) a fost aniversrea zilei mele de naştere.... La Multi Ani mie!

    RăspundețiȘtergere
  6. La Multi Ani tie Ovidiu!cu sanatate si fericire.Si de ce nu,cu viteza legala la motor si fara excese cand dati nas in nas cu cate o capra neagra.
    Referitor la conversatie,dau cu placere o bere cand ai drum prin Cluj.Daca il aduci si pe Conu Misu cu tine,dau o lada intreaga plus focul de tabara aferent.Nu cred ca o sa fie ghitaristi prin copaci,dar m-oi descurca eu cumva...
    O zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  7. @ cristi, ovidiu & comp: bai hahalerelor care sunteti voi hahalere, ce imi tot impuiati, ma, capul cu tranzitia voastra?!

    ia uite ma la ei! nu stiu ce-i aia tranzitie! bai, pai sa va spun eu: tranzitie e atunci cand treci de la laba la sex (preferabil hetero, acum, na, cum v-o fi fost norocul...). deci, intre 0 si 14 (sa zicem) nu faci laba deloc, deci nu esti in tranzitie; intre 14 si 20 faci laba la greu, da' tot nu esti in tranzitie; intre 20 si 25 (sau 30, sau toata viata, depinde) faci laba si faci si sex, deci atunci esti in tranzitie; dupa aia te insori si te lasi de laba, deci ai incheiat tranzitia.

    ovidiu pretinde ca el unul a incheiat tranzitia si ca acum e gata sa se apuce de treaba. sa dea Dumnezeu sa fie asa, macar ca tare m-as mira!

    cristi, tu cum stai, domnule? incheiat-ai tranzitia sau inca nu?

    hai, bahtalo si la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Cristi: Mulţumesc frumos pentru urări. Să sperăm că 2010 nu va fi un an mai rău...

    La un calcul făcut la repezeală înţeleg că "eu + Mişu + trecut prin Cluj = o ladă de bere", din care eu o sticlă, Mişu restul. :)) Cred că este un stimulent suficient ca să ne repezim mai încolo, când dă firul ierbii.

    @Mişu: Coane, fiecare cu tranziţia care îl preocupă, ce vrei?

    "Metafora" cu care îţi dezvolţi expozeul în privinţa tranziţiei economice e interesantă, mă pune pe gânduri (şi pe făcut comparaţii între generaţii). Dom'le, lumea se duce de râpă, tinerii din ziua de azi (adică şi matale, coane Mişule) sunt ceva de speriat. :))

    @Aşa, în general :): Cred că am vrut să spun prea multe şi nu am reuşit să fiu convingător, dar îmi menţin opinia referitoare la tranziţie.

    Definiţia rămâne definiţie, dar aplicarea ei într-o lume fluidă economic şi politic depinde de reperele folosite, eu consider că o stare de echilibru poate fi considerată şi un palier/ culoar de evoluţie.

    Chiar şi corelarea crizei din România cu cea mondială, e drept cu un lag temporal (care poate fi explicat), e, zic eu, un semn.

    "Echilibrul" la care am ajuns este, întâmplător, o vâltoare economică şi politică care nouă, comparativ cu imobilismul dinainte de 1990, ni se pare o tranziţie.

    Eu zic că suntem într-o stare de normalitate şi evoluăm. Până la urmă depinde la ce te raportezi. Ştiţi bancul ăla cu trei motociclişti în spital. Întrebaţi de o asistentă ce li s-a întâmplat şi cu ce viteză mergeau, ei răspund:
    - primul, cu un picior în ghips: dom'le, eu eram cu o Hayabusa, mergeam cu 230 km/h, pe asfalt o coajă de banană, derapez, reuşesc să controlez căderea, am scăpat uşor;
    - al doilea, cu faşă în jurul capului, coaste rupte: dom'le, eu eram cu un R6, mergeam cu 180 km/h, trece pe lângă mine ăsta cu Busa, mă ambiţionez, dau peste coaja de banană, nu reuşesc să controlez căderea, şi uite cum arăt;
    - al treilea, vai de el, capul în şuruburi, şoldul la fel, abia vorbeşte: eu eram cu mobra, mergeam cu 70 km/h, trece ăsta cu Busa şi aproape mă dă pe jos, după aia ăla cu R6, eu am impresia că stau pe loc şi mă dau jos de pe motor....

    RăspundețiȘtergere
  9. @Mihaita:Domnule,eficienta lui matale in dascalie ma duce cu gandul la un cartoon cu Tom si Jerry.Adica Tom(cu un zambet rau) ii tranteste capacul de la laptop peste degete lui Jerry,dupa care se uita nevinovat pe pereti.
    Ziceti ca am depasit tranzitia? Foarte bine,am depasit-o.Demult.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Cristi: Iartă-l, că e pici. :)))

    A te considera sau nu în tranziţie ţine şi de atitudine. În tranziţie sunt mulţi factori pe care nu îi poţi controla şi, în consecinţă, aştepţi să treacă tranziţia, respectiv îţi conservi resursele pentru momentul când vei avea nevoie. Aşa ne învăţăm cu lenea.

    Dacă consideri că ăsta e mediul normal, te mobilizezi cu toate resursele. QED

    RăspundețiȘtergere