Istoria pierdută: Împăraţii daci ai Imperiului Roman

Am fost învăţaţi să credem că istoria Europei a fost scrisă în special în jumătatea ei vestică, începând cu Imperiul Roman şi, după o perioadă întunecată marcată de năvălirile barbare, continuând cu regatele Evului Mediu şi cu Uniunea Europeană.

„Orbiţi” de strălucirea Romei antice şi de cavalerii Evului Mediu, uităm că, sub povara unei administraţii corupte şi ineficiente, a unei economii în declin, a comploturilor şi a războaielor civile, precum şi sub presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman şi-a mutat centrul de greutate şi capitala spre est, la Byzantium (Megara/ Byzantion/Noua Romă/ Constantinopole/ Istanbul), referirile la el pentru perioada ulterioară acestei mutări făcându-se în prezent folosind numele de Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin.

Acesta a continuat să existe şi să influenţeze viaţa restului Europei pentru încă un mileniu după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, în cea mai mare parte a existenţei sale până la căderea Constantinopolelui (în 1453) fiind cea mai mare putere economică, culturală şi militară a Europei.

În secolul III, concomitent cu declinul Imperiului în Vest şi sub presiunea nevoii ca deţinătorii de posturi politico-administrative să aibă pregătirea şi experienţa militară foarte necesare unei perioade agitate, privilegiile militare şi administrative devin accesibile şi nepatricienilor (ne-nobililor). Mai mult, posturile publice şi militare la toate nivelurile ierarhice încep să fie ocupate tot mai mult de cetăţeni romani provenind din provinciile cucerite de-a lungul timpului, astfel că în secolul III deja peste jumătate din armata Imperiului provenea din zona Balcanică, cu o populaţie semnificativ tracică şi dacică.

Printre împăraţii romani despre care există mărturii istorice că au origini în această arie geografică, se numără următorii (unele perioade se suprapun, conducerea Imperiului fiind exercitată colectiv de mai mulţi împăraţi în această perioadă a Imperiului):

1. Maximinus I (Maximinus Thrax) (născut în Tracia sau Moesia, cu origine getică, tracică sau gotică în funcţie de sursele istorice, împărat între 235 şi 238), primul împărat roman care nu a intrat vreodată în Roma şi primul din seria împăraţilor ridicaţi din rândul armatei, a avut o domnie considerată ca marcând începutul “crizei secolului III” a Imperiului.

2. Decius (împărat 249-251), născut la Budalia în Dardania (azi Martinici, în Serbia) a urcat toate treptele ierarhiei politice şi militare administrând succesiv Moesia, Germania Inferior, Hispania Tarraconensis şi Roma, este proclamat împărat de către armata comandată şi ulterior moare în luptă, fiind primul împărat roman căzut într-o confruntare cu o armată străină (până atunci împăraţii morţi în luptă o făceau în razboaiele civile care au măcinat Imperiul).

3. Constantius Chlorus (împărat 305-306), fondatorul dinastiei Constantine şi tatăl lui Constantin I (Constantin cel Mare), născut în Dardania (Serbia de azi) şi cel mai probabil cu părinţi de origine umilă, deşi istoria oficială a Imperiului îl “creditează” cu părinţi descinzând din împăraţii anterior pentru a justifica ascensiunea la conducerea Imperiului a fiului său, Constantin cel Mare. A fost implicat în campanii militare în Germania, Galia şi Britannia şi a accentuat divizarea administrativă a Imperiului începută în 293 de Diocleţian prin instituirea Tetrarhiei (Tetrarhia - conducere colectivă a Imperiului de către câte un Augustus a provinciilor din Vest, respectiv din Est, fiecare secondat de un Caesar).

4. Galerius (împărat 305-311), născut în Moesia Superior din tată trac şi mama dacă, este probabil cunoscut în special pentru războaiele victorioase împotriva perşilor, dar şi a tratamentului brutal şi a taxelor ridicate aplicate populaţiei Imperiului, tratament mai apropiat de cel aplicat de un cuceritor învinşilor, decât de un împărat supuşilor, sub motivaţia că acelaşi tratament a fost aplicat de cuceritorii romani strămoşilor lui de origine daco-getică. Şi-a afirmat originile dacice şi chiar a propus schimbarea denumirii Imperiului în Imperiul Dac, spre oripilarea nobilimii romane. A condus provinciile estice ale Imperiului în cadrul Tetrarhiei.

5. Constantin I (Constantin cel Mare) (împărat 306-337), născut la Naissus în provincia Dardania din Moesia (azi Niş, Serbia de azi), este primul împărat roman convertit la creştinism, şi-a petrecut mare parte din perioada de ascensiune în provinciile vestice ale Imperiului. Construieşte o reşedinţă imperială la Byzantium, care devine capital Imperiului, motiv pentru care Constantin I este considerat fondatorul Imperiului Roman de Răsărit. Sursele istorice în privinţa sa sunt bogate (printre care de referinţă este Historia Augusta), însă există suficiente dubii în privinţa veridicităţii informaţiilor conţinute şi a evenimentelor descrise de acestea, având în vedere că mare parte din ele au fost rescrise şi modificate de propaganda oficială care i-a însoţit şi susţinut domnia.

6. Licinius I (împărat 308-324), cu origine dacică, s-a născut în Moesia Superior (zona Banatului sârbesc), copilărind alături de Galerius, pe care l-a însoţit în expediţiile acestuia împotriva perşilor. Implicat ulterior în lupta pentru putere, l-a învins şi ucis pe Maximinus Daia, dar a sfârşit învins de Constantin I.

7. Maximinus II (Maximinus Daia) (împărat 311-313), născut în Moesia din tată dac şi înrudit pe partea mamei cu Galerius, a urcat pe scara ierarhică prin merite militare, a fost implicat în războaiele civile din provinciile estice şi a sfârşit învins de Licinius.

Despre o parte a împăraţilor Imperiului se ştie doar locul naşterii sau nici acesta, informaţie care poate fi puţin relevantă pentru determinarea originii în contextul migraţiilor frecvente ale perioadei.

În acelaşi timp, este posibil ca adevăratele origini ale împăraţilor menţionaţi să fi fost “fabricate”de propaganda oficială pentru a le justifica ascensiunea la putere prin filiaţie imperială sau divină, în timp ce mărturiile despre alţii este posibil să fi fost înlăturate sau denaturate în momentul schimbării brutale puterii, astfel că nu putem şti cu siguranţă care dintre îmăraţii romani au avut cu adevărat origini dacice, cu excepţia notabilă a lui Galerius.

Post/ articol publicat în Financiarul.ro cu titlul "Istoria pierdută: Împăraţii daci ai Imperiului Roman".

Istoria pierdută: Dacii din Britannia

Post/ articol publicat în Financiarul.ro cu titlul "Daci în Britannia"

Deşi săpăturile arheologice care atestă prezenţa dacilor în insulele britanice datează de de peste 100 de ani şi descoperirile de vestigii arheologice în acest sens se întind de-a lungul a două secole, faptul este puţin cunoscut. După războaiele dacice (101-102 şi 105-106) Imperiul Roman a folosit cohorte de daci (unităţi militare de 500-1000 soldaţi) pe tot cuprinsul Imperiului, descoperirile arheologice indicând prezenţa lor atât în Marea Britanie de azi, cât şi în Turcia.

Povestea începe la puţin timp după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, respectiv în anul 122 d.Chr., când împăratul roman Hadrian a ordonat construirea unui zid la marginea britanică a imperiului, care să apere Roma de barbari (scoţi, iuţi, picţi). Zidul se suprapune cu oaracare aproximaţie pe graniţa de azi dintre Anglia şi Scoţia.

Motivul real al unei construcţii de 120 km este încă controversat, având în vedere costurile de construcţie şi întreţinere, precum şi nivelul real al ameninţării triburilor din nordul Zidului, care la acel moment erau destul de puţin numeroase. Cel mai probabil Zidul avea un preponderent rol comercial, permiţând vămuirea mărfurilor şi controlul "micului trafic de frontieră".

Cea mai bine păstrată porţiune a Zidului este cea din jurul localităţii Banna (actualul Birdoswald), unde descoperirile arheologice indică încartiruirea Cohortei I Dacice (Cohors I Aelia Dacorum) timp de mai mult de un secol, căreia i se alătură ulterior şi Cohorta I Tracă. Având 1000 de oameni, Cohors I Aelia Dacorum era comandată de un tribun, oficial militar de rang înalt al Imperiului. După prăbişirea Imperiului Roman sub presiunea barbarilor din nord şi din est, dar şi a administraţiei ineficiente şi a răscoalelor din provincii, mărturiile istorice privind dacii din Britannia lipsesc, dar este de presupus, şi descoperiri arheologice susţin această ipoteză, că după mai mult de 100 de ani de şedere, membrii cohortei să fi devenit coloni (proprietari de pământ) şi să se fi stabilit definitiv în zonă.

Dovezi arheologice şi/ sau terminologice sunt şi altele, dar există şi controverse în privinţa lor, istoricii nefiind unanimi în opinii în privinţa lor, care sunt aspecte marginale în istoria Marii Britanii:

1. Deşi toate castrele/ forturile romane erau identice indiferent unde erau construite, acestea urmand acelaşi plan urbanistico-militar pe tot cuprinsul Imperiului, la Banna acesta are o formă proprie, conţinând o "basilica exercitatoria", o biserică în interiorul căreia aveau loc antrenamente militare. Deşi poate fi o coincidenţă, este posibil ca acest lucru să fie legat de faptul că dacii nu se temeau de moartea în luptă, aceasta fiind considerată o moarte demnă şi primită cu bucurie, atitudine întâlnită dealtfel şi la alte popoare.

2. Există şi o piatră de mormânt a unui tribun, probabil dac, decorată cu sica dacică (sabie încovoiată).

3. Terminaţia "chester" a majorităţii oraşelor din zonă (e.g. Rochester) se pare că a înlocuit pe parcurs numele iniţial de "dava", larg folosit pe teritoriul dac pentru a denumi localităţile fortificate (cetate, fort).

4. Mai mult, există istorici, inclusiv englezi, care au abordat "probabilele asemănări de cultură" între celţi şi daci dar, din nou, poate fi doar o coincidenţă.

Dat fiind experienţa avută cu dacii, nu e de mirare că Marea Britanie nu vrea deschiderea graniţelor pentru români, urmaşii dacilor, tocmai acum, când Scoţia a iniţiat demersurile pentru declararea independenţei faţă de Regatul Unit, şi Banna (Birdoswald) s-ar putea situa din nou la graniţă. Români la graniţe le mai trebuie... :)

Black Friday 2012: La ce să ne aşteptăm anul acesta?

Post/ articol publicat şi în Financiarul.ro.

Black Friday (Vinerea Neagră) este ziua imediat următoare Thanksgiving Day din SUA (anul acesta Black Friday "pică" pe 23 noiembrie), şi marchează începutul oficial al sezonului de cumpărături de Crăciun. Iniţial asociată cu "nebunia" din trafic care urma sărbătoririi Thanksgiving Day şi care punea probleme oficialităţilor, în timp a fost transformată în cea mai aglomerată zi de cumpărături din SUA, o zi extrem de favorabilă cumpărăturilor cu discounturi generoase, obiceiul fiind preluat treptat şi în restul lumii.

Dacă timp de mai mulţi ani românii aşteptau Black Friday pentru a cumpăra online în special de pe siteurile din SUA şi Germania, în ultimii ani retailerii au preluat obiceiul şi anul acesta Black Friday este de aşteptat să doboare recordurile de cumpărături înregistrate în anii precedenţi. Principalele produse vizate de Black Friday sunt electronicele, iar canalele de vânzare, cele online, deşi dormitul în faţa magazinelor de retail în aşteptarea orei de deschidere nu este ceva neobişnuit.

Este interesant de văzut ce strategie vor adopta anul acesta firmele participanţe la Black Friday, unele dintre primele care au anunţat că vor avea reduceri sunt eMAG, Altex, Flanco, F64, DiscountVoucher.ro, Koyos, Evomag şi Domo. Este interesant deoarece criza financiară a modificat obiceiurile de consum în toată lumea, ceea ce a făcut ca discounturile din outleturile din Europa şi cele din zilele de reduceri să nu mai fie atât de mari ca în anii precedenţi. Dacă europenii erau obişnuiţi să cumpere în special în timpul anului şi să facă doar o parte din cumpărături în perioada de reduceri, în ultimii ani au început să aştepte perioadele de reduceri pentru a face o achiziţie, ceea ce a pus presiune pe profitul firmelor. Mai mult, nemulţumirea faţă de est-europenii care cumpără masiv în aceste zile este în creştere, odată cu adâncirea crizei şi diminuarea veniturilor disponibile.

Anii trecuţi, odată cu creşterea interesului românilor pentru Black Friday, multe site-uri au întâmpinat dificultăţi pentru că erau construite pentru un număr mic de accesări, şi în consecinţă mulţi clienţi au fost nemulţumiţi pentru că nu puteau accesa siteurile. Este de aşteptat ca anul acesta să nu apară probleme similare, dar tot este bine să accesaţi din timp siteurile care vă interesează.

Pentru a nu cădea în tentaţia de a cumpăra produse de care nu avem nevoie (greu de cedat tentaţiei la reduceri de 60%) şi a beneficia totuşi de reduceri la produsele dorite, este de recomandată o listă cu produsele necesare, caracteristicile urmărite, diferenţele de calitate şi caracteristici, preţurile anterior promoţiei, preţul dorit pe perioada Black Friday, pregătit cardul, stat pe net de la startul promoţiei, urmărit produsele de interes, mintea clară pentru o decizie rapidă şi acţionat imediat, pentru că stocurile sunt limitate şi se pot epuiza rapid. Anul trecut, când răsărea soarele, deja cele mai dorite produse din magazinele online se epuizaseră, iar până seara nici unul din produsele din promoţie nu mai era în stoc.

Deşi în anii trecuţi preţurile a aproximativ 20% din produsele companiilor angajate în promoţie au fost reduse cu ocazia Black Friday, nu trebuie neglijată posibilitatea ca, din cauza crizei, anul acesta Black Friday să fie folosit mai mult ca un eveniment de marketing şi vizibilitate de firmă, respectiv gama de produse şi nivelul stocurilor să fie restrânsă, ceea ce face ca prezenţa pe net chiar la începutul promoţiei să fie importantă, la fel ca şi rapiditatea cumpărăturilor.

Oricum, Black Friday este o ocazie de vânzări care nu ar trebui neglijată de nici o companie, şi nu ar trebui neglijată nici de cine doreşte să-şi cumpere produsele dorite la un discount semnificativ. :) Asta, doar dacă nu vreţi să aşteptaţi Cyber Monday, un eveniment de vânzări cu discounturi similare celor de Black Friday dar rezervat electronicelor, şi care urmează imediat după Black Friday.

Câteva recomandări de final pentru o Black Friday de succes:
- atenţie la site-urile de pe care faceţi cumpărăturile, precum şi de fiecare dată când sunteţi redirecţionaţi la o altă pagină,
- atenţie la reducerile reale (anumite reduceri sunt doar reveniri la preţurile practicate în urmă cu o săptămână de firma respectivă),
- nu cumpăraţi doar pentru că "este la reducere", faceţi o listă cu ceea ce vă trebuie,
- fiţi atenţi la ofertele de carduri de reduceri şi faceţi calculele,
- informaţi-vă în privinţa produselor dorite,
- verificaţi soldul de pe cardul de cumpărături şi funcţionarea lui, eventual ţineţi alături (dacă aveţi) carduri de la bănci diferite şi de la emitenţi diferiţi (Visa, Mastercard, pentru că unele site-uri ar putea accepta doar un tip de card),
- stabiliţi-vă un buget maxim,
- fiţi atenţi la perioada garanţiei (ar putea fi mai mică pentru produsele vândute de Black Friday),
- intraţi devreme pe siteurile dorite, pentru că s-ar putea bloca ulterior.

Invitaţie la "trădare"

Recent un prieten mi-a cerut să-i dau câteva motive pentru a-şi cumpăra un iPhone 5, că a văzut el că e lansare la Vodafone.

Mi-am zis bine, dar eu n-am iPhone, deci pe moment n-am putut să îl ajut. În plus, mi-am luat recent un Samsung şi sunt foarte mulţumit de experienţă, deşi la o adică n-aş zice nu. Adică... "it's complicated". :))

Totuşi, pentru că sunt săritor din fire şi vroiam să-l ajut cu un sfat :), aşa că am stat strâmb şi am încercat să judec drept.

Nu am nici un produs de la Apple şi întotdeauna am privit cu detaşare şi amuzament disputele dintre adepţii Apple şi cei ai Samsung, dar cu ocazia asta am descoperit că am ceva în comun cu fanii Apple, ceva de care de obicei se face mişto prin reclamele Samsung.

Adică odată convins, devin fidel mărcilor de care mă ataşez şi care îmi oferă o experienţa care mi se potriveşte. Mai mult, devin un "evanghelist" convins al mărcii respective. Aşa de face (de exemplu) că de peste 20 de ani încalţ numai bocanci şi pantofi sport Salomon, şi odată cu mine încă aproximativ 10-15 prieteni pe care i-am convins.

În consecinţă, acum m-am întrebat ce m-ar determina pe mine să abandonez un brand care nu m-a dezamagit şi să "trec" la altul? Spun să "trec" pentru că am înţeles că cele două (Apple şi Samsung) nu "merg" împreună, adică dacă vreau să am o viaţă liniştită alături de aleasa/ alesul inimii, ar trebui să-mi reneg relaţia cu una şi să mă dedic definitiv şi în totalitate celeilalte. :))

Deghizată sub forma unei întrebări, cererea de asistenţă la cumpărături a fost de fapt o "invitaţie la trădare", a Android pentru iOS, a Samsung pentru Apple. :))

Bine, bine. Trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi, nu, monşer?

Din ce am prins cu coada ochiului şi cu vârful urechii din discuţii, emisiuni, ştiri şi review-uri, am înţeles că performanţele telefoanelor Samsung şi Apple sunt similare. Ce le diferenţiază este experienţa diferită, şi de fapt asta e ceea ce mă interesează.

Aşa că, dacă reuşesc să "prind" câteva zile un iPhone de butonat şi experienţa mă convinge, la lansarea lui iPhone 6 (a lui iPhone 5 deja a trecut) mă şi vad dormind câteva nopţi în faţa magazinului Apple, şi împreună cu mine o gaşcă de 10-20 de prieteni pe care îi conving că experienţa merită trăită cu Apple. :))))

Lungul drum CSR* al laptelui Danone

_____________________________________
*AS (Ante Scriptum). CSR = Corporate Social Responsibility (Responsabilitate Socială Corporatistă, un concept prin care corporaţiile se implică în viaţa comunităţilor unde îşi au operaţiuni).
_____________________________________

Săptămâna trecută m-am alăturat unei iniţiative bloggeristice frumoase, parte din curiozitate, parte pentru că am crezut, pe bună dreptate, că este o iniţiativă generoasă şi benefică.

Pe scurt, Danone a donat, în anumite condiţii, 50 de vaci de lapte irlandeze unor săteni de lângă Zimnicea, şi a invitat câţiva bloggeri să fie martori ai evenimentului.

Şi acum, (mai) pe larg :))

În urmă cu vreo săptămână Chinezu a lansat invitaţia de a participa la evenimentul Danone. Bun. În ziua respectivă, era o vreme şi un cer fantastic, tocmai bune de scos motorul (motocicleta) la "păscut" puţin asfalt, iar eu mă trezeam cu noaptea în cap ca să ajung în Zimnicea să mă uit la vaci. :)

Autocarul Danone era mare şi fain, dar pe jumătate gol (ar mai fi încăput ceva blogeri), ceilalţi blogeri din proiect erau şi mai faini, iar drumul făinuţ. :) Pe drum spre Zimnicea, eu mai mult cu ochii pe câmpii, case şi oameni, aşa că văzui ceea ce nu prea vezi în Bucureşti, adică, printre altele, un cal alergând pe câmp în voia lui, doi copii făcând baie într-o băltoacă, o casă "de vanzâre", un chopper rahitic în Alexandria şi un nor multicolor (vezi mai jos). Şi în plus, cu un ochi la calitatea asfaltului, că pentru poate refac cândva drumul cu motorul. :))

În timp ce ochii zburdau pe afară, urechile erau pe recepţie să "prindă" informaţiile pe care reprezentantul Danone ni le dădea ca să înţelegem programul Passing on the gift (Dar din dar). Eu văzusem (şi-mi plăcuse mult) filmul "Pay It Forward" (cu Kevin Spacey, Joel Osment şi Helen Hunt), aşa că m-am prins repede de cum stă treaba cu conceptul, dar tot am fost captivat de modul cum îl aplică Danone.

Adică implicare de la vârful companiei, încă de când trăia tatăl actualului preşedinte al grupului, şi el preşedinte la rândul lui, 1,9 milioane euro investiţi şi un concept care se răspândeşte în toate locaţiile Danone din lume, din Brazilia până în Asia de Sud-Est.

Altfel, ideea de bază e să selectezi o comunitate (de obicei săracă, de aici şi componenta accentuat socială), dai oamenilor nişte vaci de lapte, urmăreşti să aplice regulile UE pt creşterea, alimentarea şi mulgerea lor, ceri ca prima viţică să o dea mai departe (în cadrul aceluiaşi program) după ce creşte şi devine gestantă, după care primitorul devine proprietar pe viţica primită iniţial, mai pui 10.000 doze de lichid seminal, adică creezi condiţiile să fie recoltat cel puţin dublul cantităţii de lapte decât înainte de donarea vacilor, şi ai o comunitate devenită independentă economic şi care e capabilă să livreze lapte la calitatea cerută de standardele UE.

Adică o ajuţi să fie printre puţinii furnizori legali de lapte din România de dincolo de 2014 când, după mai multe derogări de la legile UE, România trebuie să comercializeze numai lapte care respectă anumite cerinţe de calitate. "Comercializat" e cuvântul cheie aici, pt că noua lege nu va împiedica vânzarea din gard în gard, între ţaţa Floarea şi neica Costica, dar firmele vor trebui să comercializeze numai lapte de un anumit tip.

Adică adio vaci duse de lanţ la păşunea comunală pe marginea drumului. Asta e bun şi din altă perspectivă, pentru că nu o să mai fac slalom printre vaci pe drumurile ţării, şi nici motociclişti morţi din motive de vacă nebună (un trist exemplu aici).

Am făcut eu nişte calcule aproximative, şi mi-a "ieşit" că muncă pentru oricum este multă şi după ce primesc vacile, costurile vor fi şi ele altele (nu mai duci vaca pe câmp ci cumperi furaje, nu o mai duci la taur ci la veterinar :)), nu o mai mulgi cu mâna ci cu instalaţia etc.), dar ai şi altă perspectivă. Adică pragul de rentabilitate este undeva de pe la 30-40 de vaci în sus, motiv pentru care Danone oferă sprijin pentru constituirea asociaţiilor de proprietari, că dacă fiecare ar lua vaca acasă, toată treaba s-ar termina "la grătar" în maxim un an.

Ajunşi la locul faptei, adică incinta Polaris (procesator de lapte pt Danone), căldură mare, monşer, de te leşina. Ce vrei, Bărăgan! În ţarc astea, vacile, deh, mai de la ţară, sperioase nevoie mare, şi nu prea amatoare de muzica latino sau populară românească pusă la staţia de amplificare din incintă. Poate cu ceva dansuri irlandeze şi Lord of the Dance ar fi fost mai în largul lor, dar chiar şi aşa, se pare că Holstein-Reise e rasa care s-a adaptat cel mai bine în România:

Lume, ca la iarmaroc, cei care aşteptau să primească certificatele de proprietar de vacă aşteptau de dis de dimineaţă, cu rude, căţel, purcel şi puradei, să nu cumva să fie "săriţi" la rând, Doamne fereşte, când o fi să se împartă vacile. Şi, ca în reclamă (cum primarele şi sub-prefectul încă nu veniseră), we wait. :))

După ceva timp apar mai marii judeţului, aleşii locali şi directorul Danone (în fotografia de mai jos), îşi spune fiecare părerea despre proiect, este citit şi un mesaj de la fermierii irlandezi înrolaţi în program care au donat junincile, se trag la sorţi junincile pentru fiecare persoană înrolată în program, are loc şi o masă câmpeneasco-corporatistă (adică se servesc amestecat ceapă, brânză, Şniţel, jumări, pită, sucuri şi cafea, şi participă toată lumea, reprezentanţi Danone, săteni, aleşi şi blogeri), după care e momentul întoarcerii spre Bucureşti.

În urma noastră a rămas preocuparea fermierilor în vărstă privind mâinile pe care vor lăsa vacile primite azi:

Pe drum (în autocar) profit de faptul că sunt printre blogeri şi le povestesc despre iniţiativa de îmbunătăţire a condiţiilor de trafic cu sprijinul comunităţii de motociclişti. Am avut parte de interes, parte pentru iniţiativă, parte pentru povestea/ evenimentul de la care a plecat iniţiativa, dar e clar că nu am fost singurul căruia îi pasă despre aşa ceva, şi mă aştept la sprijin din partea comunităţii de blogeri, odată pusă pe picioare iniţiativa.

Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-şa.

Iniţiative legislative pentru un trafic mai sigur

Mai devreme am postat pe www.motociclism.ro:

"Salut!

Pe scurt:
Deschid un topic cu idei de schimbări legislative care să îmbunătăţească siguranţa pe şosele (inclusiv autostrăzi, drumuri comunale, parcări de mall-uri şi alte asemenea - completările pentru eventualii cârcotaşi care ar avea ceva de comentat la termenul "şosele") şi să reducă numărul deceselor, în special în rândul motocicliştilor.
Am câteva idei, aştept alte idei şi oferte de implicare pentru a putea concretiza aşa ceva.
Sunt convins că putem să reuşim.

Pe larg:
M-am decis să iniţiez, să sprijin şi să contribui (dacă iniţiativa aparţine altora şi dacă ajutorul meu este util şi binevenit), să mă zbat şi să intervin pe unde pot (şi pe unde sunt ajutat să ajung) pentru modificarea şi/sau emiterea unor legi (legi, regulamente şi alte asemenea) care să facă traficul mai sigur şi să reducă victimele pe şosele.

Am ceva idei, cunoştinţe legislative şi persoane care se vor implica, deci un prim pas este făcut.
"Intrări" la persoane de decizie care să sprijine aşa ceva există (sau poate îmi fac eu iluzia asta), dar pot fi extinse/ adăugate cu implicarea tuturor.

E nevoie de:
- idei, hotărâre (determinare), timp, bunăvoinţă şi gândire pozitivă,
- voluntari,
- cunoştinţe (proces legislativ),
- conexiuni cu persoane de decizie pentru un astfel de proiect,
- altele (vom vedea pe parcurs).


Comentariu...
Toţi avem nişte nemulţumiri care ţin de motociclism, trafic, legi şi alte alea.
Putem să îmbunătăţim ceea ce ne nemulţumeşte şi ne doare într-un fel sau altul.
Orice idei sunt binevenite, aici sau PM.
Orice ajutor e binevenit.

Comentariu suplimentar: mi-ar plăcea dacă toate comentariile de pe topic s-ar concentra pe a duce ideea iniţială la concretizare şi mai puţin pe contraziceri mai mult sau mai puţin utile (orice opinie poate fi utilă dar critica "omoară" imaginaţia şi creativitatea) sau opinii care nu au legătură cu ceea ce ne-am propus.

Asfalt uscat!"

Motociclişti, şoferi, pietoni sau simpli privitori ai spectacolului rutier, vă invit la o furtună de idei (brainstorming) care să aibă ca efect îmbunătăţirea traficului rutier.

Moto-evangelism şi moto-apostoli

Din start, îmi cer scuze de la cei care se simt deranjaţi de titlu. Termenii “evangelism” şi “apostoli”, dezbrăcate de înţelesul lor religios, au început să fie din ce în ce mai folosiţi în vorbirea curentă şi de afaceri, şi când le folosesc eu înţeleg sau desemnez acţiunile, respectiv persoanele, care caută în mod activ şi cu persuasiune profesională promovarea unei idei într-o organizaţie, precum şi obţinerea de sprijin şi susţinători pentru realizarea/ implementarea ei. Cel puţin cu acest sens le voi utiliza şi eu în cele ce urmează.

Revenind la oile noastre, eu zic că pasiunile sunt ca boala, odată ce te “prind” nu te mai lasă. Trebuie doar să le dai ocazia să te „prindă”. :)

Ce mi-a venit să scriu despre aşa ceva? În urmă cu câteva luni citeam o povestire de pe un blog motociclistic abia lansat. Bun, povestea era cam aşa. La întoarcerea în ţară (pe motociclete) a trei fete cucuiete care au ‘făcut’ vreo 3000-3500 km prin Austria, Italia şi Germania în vreo două săptămâni, la graniţa la intrarea în ţară grănicerul le întreabă de una, de alta, de unde vin, pe unde au fost, trebi dintr-astea. Când află pe unde au fost, le întreabă “de ce?”. Adică de ce au mers pe motoare în loc să meargă cu maşina. Pentru că întrebarea li s-a părut stupidă, au lăsat-o fără răspuns.

Totuşi, dacă omul era total înafara pasiunii bolnave :) care pe ele le mânase la mii de kilometri de ţară să îşi forţeze mintea şi corpul în bătaia vânturilor în loc să stea la terasă, piscină sau la plajă, pe serpentine în ac de păr şi în preumblări care le înţepeniseră toţi muşchii de care ştiau şi nu ştiau, el poate vroia să înţeleagă ce rost avea tot „chinul” ăsta, deci cred că întrebarea merita un răspuns.

Pasiuni sunt multe. Unii le păstrează pentru ei, alţii le împărtăşesc unui grup de apropiaţi sau de “iniţiaţi”, alţii sunt deschişi să le împărtăşească (sau doar se laudă :) ) oricui e curios şi deschis să le încerce. Alţii se “deschid” doar dacă sunt întrebaţi. Dar toţi, când povestesc, îi vezi cum se prind viaţă, cum le sclipesc ochii, cum vorbele le vin năvală şi nu mai au capăt la vorbă. Sau doar se lasă întrebaţi, după cum le e firea.

Eu cred că dacă ai o pasiune, acea pasiune este frumoasă pentru tine. Şi dacă ai o pasiune frumoasă, e normal să vrei ca şi ceilalţi să cunoască frumuseţea pasiunii tale. Şi cauţi să o explici curioşilor, fie ei grăniceri, şoferi, poliţişti sau de altă profesie, să îi iniţiezi, să îi ajuţi să-şi dorească ca măcar să încerce.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place să fac evangelism şi apostolat pentru pasiunile mele, dacă îmi este permisă figura de stil. Nu oricând, că poate nu toată lumea e interesată şi nu vreau să plictisesc pe nimeni, dar atunci când cineva e cât de puţin curios, povestesc. Îmi place să văd cum mintea “construieşte” senzaţiile despre care povestesc, cum ochii “văd” ce povestesc, cum corpul simte experienţele din poveste. Îmi place să îi văd cum “trăiesc” ceva nou cu ochii minţii. E o bună premiză să încerce şi ei la un moment dat.

În materie de motociclism cred că “moto-evangelismul” realizat în scopul creşterii siguranţei în trafic şi a explicării ce-i mână pe bikeri în luptă, cu riscul de a deveni decoraţiuni stradale post-mortem, este benefic pentru toată lumea, atât conducători auto, motociclişti, pietoni, cât şi rude ale celor angajaţi în trafic. Pe unii îi scuteşte de “ultimul drum”, pe alţii de “mititica” sau despăgubiri, iar pe restul de dus pe cei dragi la cimitir sau dus celor dragi colete la loc umbros şi răcoros.

PS. Ideea rândurilor de mai sus mi-a dat-o blogul amintit mai sus şi m-am folosit de povestea de acolo doar ca punct de plecare în povestea mea, iar ce am scris aici nu se doreşte a fi o critică la adresa autorilor sau a ceea ce scriu pe blog. Blogul lor este frumos şi le povesteşte pasiunea pentru motociclete într-un mod atractiv şi instructiv, iar mie îmi place şi îl voi citi în continuare. :)