Oameni de rând

Zilele trecute un reporter relata la TV despre Jocurile Olimpice şi descria cum bogaţii Europei au venit cu yachturile la Olimpiadă şi şi-au ancorat ambarcaţiunile în portul Londrei, “spre deliciul şi încântarea oamenilor de rând”.

Nu ştiu originea expresiei “om de rând” (poate persoană care stă la rând/coadă, în comparaţie cu cei care comandă prin Internet?!?!) :))), dar.... totuşi.

Şi “părinţii Americii” au “comis-o” grav când în Declaraţia de Independenţă au scris initial “supuşi” (ai Coroanei Britanice), rectificând ulterior în “cetăţeni”, dar asta era în urmă cu “câţiva” ani şi era consecinţa obişnuinţei utilizării unei formule consacrate. În schimb, nu ştiu ce obişnuinţă a împins textierul postului TV să se refere la cetăţenii Marii Britanii ca fiind “oameni de rând”….

Ca să citez o replică dintr-o reclamă la Duster, “tipul ăsta e haios rău”. Sau nu. :)))

PS. “Financiarul” o “comite” azi în mod asemănător (http://www.financiarul.ro/2012/08/09/10-lucruri-inteligente-pe-care-le-putem-invata-de-la-oamenii-simpli/).

Smartphone-ul potrivit

De mai mult de un an caut să cumpăr un smartphone care să mi se potrivească. Adică funcţionalităţi şi design decente, acompaniate de un un preţ rezonabil, ceva care să înlocuiască “cărămida” de la RIM (Blackberry) primită de la serviciu.

Bun, zis şi făcut! În urmă cu puţin timp văd cu coada ochiului la televizor a nu ştiu câta reclamă pentru un smartphone (Samsung Galaxy S Advance), cu diferenţa că asta mă “prinde”. Anterior mă "prinsese" Samsung Galaxy Nexus şi eram "chitit" pe el, da' am amânat decizia de achiziţie suficient de mult până a apărut S Advance...

Intru pe website-ul operatorului, intru şi pe website-uri de review-uri, citesc despre telefoane mobile pe computerblog.ro (http://www.computerblog.ro/) (adică despre smartphone-ul ăsta de-l văzui la TV şi altele din gamă), citesc tutoriale, comparaţii, văd filmuleţe cu performanţele, mă uit la restul smartphone-urilor din gamă, pentru că, nu?!?, informerea e esenţială. Şi, ca şi-n “Luceafăr”, îmi cade dragă fata; pardon, telefonul.

PS. Recomand o informare extinsă la achiziţia oricărui telefon. Eu mă uit pe computerblog.ro (http://www.computerblog.ro/) şi alte câteva, şi e suficient. Văd cum reacţionează telefonul, cum arată, care e rata de refresh, comentarii ale utilizatorilor, opinii, comparaţii etc. Te ajută foarte mult să iei decizia care ţi se potriveşte cel mai bine. Eu sunt sigur că am luat decizia corecta.

Bun, să revenim. Până aici toate bune, de aici încolo începe epopeea.

PPS. Am uitat să zic, am două numere de telefon în aceeaşi reţea. Unul din 2000 (personal), unul de prin 2005 (de la serviciu, devenit între timp personal şi el).

Bun. Contactez furnizorul ofertant, oamenii îmi dau toate informaţiile necesare (planuri tarifare, link-uri), mai pun şi un bonus pentru portare, aflu tot ce mă interesează, jos pălăria pentru comunicare şi servicii!

Contactez şi furnizorul actual, mergând pe principiul “dacă nu ceri/ întrebi, nu ţi se dă”. Până la momentul ăsta nu aveam nimic de reproşat, eu vorbeam la telefon, ei facturau şi totul mergea okay.

Le propun: “aş fi interesat de achiziţia unui Samsung Galaxy SII negru necodat cu x lei odată cu prelungirea cu doi ani a abonamentelor pe care le deţin pentru numerele … si …, precum si odata cu consumarea bonusurilor acumulate pentru cele două numere. Menţionez că vă sunt client din anul 2000, şi de atunci v-am adus doi clienţi (… şi …, respectiv tatăl şi consoarta de atunci). În caz contrar voi lua în calcul portarea a cel puţin unul dintre numerele asupra cărora am putere de decizie şi/ sau influenţă spre un alt furnizor de telefonie mobilă, în prezent fiind active câteva oferte care mi se par atractive.”

În paranteză fie spus, pe mine mă interesează:
- ceva super slim că sunt sătul de cărat “cărămizi” cu mine, inclusiv Nokia 5110 (primul meu mobil), o bomboană de telefon căruia i-am luat un holster cum n-a avut neam de neamul lui,
- timp bun (mare) de stand-by şi de convorbire,
- stabilitatea şi aria semnalului reţelei (ţin minte şi acum cum în Vama Veche abonaţii Connex se urcau pe faleză pentru ca să vorbească la telefon, iar abonaţii Dialog puteau sta liniştiţi întinşi la plajă în timp ce vorbeau la mobil),
- conexiune 3G,
- eventual necodat în reţea,
- camera foto/ video e mai puţin importantă, pt că pentru fotografii am un compact foarte bun (vedeţi rezultatele pe Facebook).

Samsung Galaxy S Advance e okay în mod rezonabil cu toate criteriile care mă interesează. Comparativ cu SII e puţin mai 'slab' din perspectiva performanţelor, dar nu cu mult, are avantajul că a apărut în 2012 şi preia multe facilităţi ale SII. Camera e mai slabă (dar asta nu mă interesează), şi are un procesor puţin mai slab, deci pot să zic că am (voi avea) un SII. :)

După câteva zile mă sună o firmă colaboratoare a furnizorului de telefonie, şi mă “loveşte”: am fost sunaţi (oare nu există un registru electronic al comunicărilor cu clienţii la care să aibă acces şi firmele partenere, din care cel care te contactează să aibă toate datele necesare pentru o ofertă competitivă?!?!) şi înţeleg că doriţi o ofertă pentru un smartphone. Eu eram într-o deplasare, nu prea aveam timp să intru în detalii, încerc să fiu amabil şi descriu pe scurt ce îmi doresc. Domnişoara de la telefon îmi calculează tarifele existente pe website-ul companiei, aud cum tastează la calculator şi recunosc preţurile existente pe site (fără bonusurile aferente vechimii şi plăţii facturilor), moment în care răbdarea mea expiră şi îi zic că deja cunosc ofertele disponibile pe site, nu aveam nevoie să contactez operatorul pentru a mi se face ofertele pe care le pot găsi şi singur pe website, şi o rog să îmi trimită pe email oferta.

Nu are sens să redau restul emailurilor schimbate timp de o lună cu compania, sunt la fel de “spumoase” şi aberante dpdv logică, iar dialogul continuă şi azi (aştept răspuns de vreo câteva zile, în mare parte din curiozitate, pentru că sunt decis să portez în altă reţea cel puţin un număr, mâine sau poimâine).

Ăsta e totodată şi un anunţ că s-ar putea ca un număr să nu fie disponibil cât timp durează formalităţile de portare. :))

Ce nu-mi place cel mai mult este faptul procesele interne ale furnizorului meu de telefonie mobilă sunt de doi lei (în timp ce eu sunt expert în optimizarea proceselor interne, ceea ce-mi măreşte nemulţumirea), ceea ce face că EU trebuie să mă chinui să le rămân client, când de fapt ei ar trebui să se străduiască pentru asta.

Cum să parchezi un MIG

Răspuns: în aşa fel încât să poţi "decola" oricând, aşa că nu contează dacă lângă tine nu mai are loc să parcheze şi altcineva....

Colectează selectiv

Iniţiativă ecologică lăudabilă promovată de EcoRom, Andi Moisescu, Florin Grozea, Vlad Petreanu, Cristian Manafu, Bogdan Naumovici, Cristian China-Birta, Marius Matache şi Vlad Dulea.

Acţiunea promovată: http://www.colecteazaselectiv.ro/ (scriu aşa, că azi nu inserează link)
Durata acţiunii/ campaniei: între 25 iunie si 28 iulie.
Locul (principal al) acţiunii: la punctele de colectare (pe hartă containerele şi centrele de reciclare) http://www.ecoromambalaje.ro/harta_colectare_selectiva.php (scriu aşa şi aici din acelaşi motiv, că azi nu inserează link)

Numele acţiunii e clar, n-are sens să detaliez. În schimb, de ce scriu despre asta şi de ce pun sufletul în colectarea selectivă a deşeurilor:
- mi se pare o acţiune lăudabilă, şi vreau ca informaţia să ajungă la mai multă lume cu ocazia asta;
- nu toată lumea "vede" dimensiunea paşilor mici făcuţi de fiecare; se pot strânge cam 10 cutii pe an (de mărimea celor cu hârtie pentru copiator) din colectarea pliantelor din cutiile poştale, plicuri de facturi, bonuri de casă, reviste şi ziare, cutii de săpun/ suc/ lapte/ şampon, doze bere, sticle ulei, ambalaje de hârtie, baterii, deodorante, manuale de utilizare la tot felul de lucruri cumpărate, etichete haine (poate fiecare e ceva mic, dar se adună de nu vă vine să credeţi)
- în alte ţări se reciclează peste 90% din deşeurile produse de gospodării, la noi cred ca procentul este sub 15%, cred că am citit un articol mai demult cu cifrele astea;
- citeam ieri de forumuri comentarii disperate privitor la locurile în care se pot "vărsa" deşeuri reciclabile; toată lumea se lăuda că reciclează dar că nu are unde :)))))))))
- în general promovăm acţiuni de tipul "Let's do it, Romania!", de strângere pet-uri de pe străzi, dar pliantele, pungile, combustibilul şi consumabilele consumate, spaţiile de emisie (radio, TV şi ziare), precum şi timpul petrecut de toată lumea implicată costă mai mult decât suma recuperată din strâns deşeuri în ziua aia, şi are un impact infinit mai mic decât dacă am strânge câte puţin tot anul, plus că e doar o zi, după care ne întoarcem la "bunele obiceiuri" consumatoriste şi poluatoare;
* bonus: acceptăm că "Dorel" poluează şi noi strângem după el, că administraţiile locale nu pot rezolva problema deşeurilor, că e bine să remediem în loc de a preveni, ne alăturăm unor campanii ocazionale (de multe ori parte a politicilor de publicitate sau responsabilitate corporatistă a companiilor) în loc să facem în fiecare zi câte ceva în privinţa asta şi, cel mai important, plasăm problema protejării mediului înafara caselor noastre;
- din colectare câştigă toată lumea
* colectarea o fac firme private, deci nu mai încarcă bugetul, sunt nişte oameni angajaţi să facă asta, se plătesc nişte impozite la stat (măcar o parte se duc în autostrăzi, poduri, spitale, şcoli), deşeurile din groapa de gunoi (menajer) vor fi mai puţine, deci nu mai plătim impozit să construim alte gropi când cele de acum se vor umple, plasticul nu va mai otravi pământul, firmele care cumpără deşeuri îl iau la preţ mai mic (economii, salarii, eficienţă) şi tot aşa,
* în plus, cei care vor aduce la punctele de colectare minim 10 deşeuri de ambalaje vor primi un tichet răzuibil pe care va scrie fie “Câştigator” (pix din carton reciclat, un evantai, o brăţară reflectorizantă pentru biciclişti, o minge de/ pentru plajă, un frisbee, magneţi de frigider) sau “Continuă să colectezi selectiv“. Toate tichetele răzuibile au un cod unic de identificare. Acest cod trebuie înscris pe siteul www.colecteazaselectiv.ro sau trimis prin SMS la 1899. MARELE PREMIU este un Ford Ka, ce va fi câştigat prin tragere la sorţi dintre cei care introduc codul de identificare de pe tichete pe colecteazaselectiv.ro sau care trimit SMS la 1899.

Spor mult şi baftă să câştigaţi maşinuţa pusă în concurs, dar ţineţi minte că maşina o câştigă doar unul, iar dacă ne ţinem de reciclare câştigăm toţi.

Dacă n-aş avea nişte containere de reciclare chiar lângă mine (şi n-aş fi reciclat zilele astea 5 cutii de hârtie strânse peste iarnă), m-aş duce şi eu să schimb nişte deşeuri pe un cod de participare. :)

PS. Dacă cineva câştigă maşina pentru că a citit ce am scris aici, îl/o rog să mă plimbe şi pe mine o tură de bloc, îi dau două pet-uri de apă minerală. :) Goale, nu pline, să le recicleze. :)

The Dark Knight Rises

Nu e vorba nici de Batman (Christian Bale), nici de Fatman (Val Kilmer).

Din străfundurile noastre neanderthaliene se ridică, cu o vigoare renăscută, o specie un timp crezută pe cale de dispariţie, dar cu atât mai periculoasă, şoferul de Bucureşti, sau vigilantele dâmboviţean.

Aflat în stare de beligeranţă continuă cu toată lumea, şoferul de Bucureşti nu are ca scop ajungerea la destinaţie, ci competiţia. Oponentul nu contează, ci competiţia în sine, de unde desprindem o primă caracteristică a acestuia, sportivitatea. :)

Asistăm la un fel de meci Dark Knight vs. Joker, Cavalerul Negru vs. Păcălici, Cavalerul Negru categoria supergrea vs. Cavalerul Negru categoria pană.

La fel ca Batman şi alţi vigilante, şoferul de Bucureşti apără adevărul. ADEVĂRUL lui. De multe ori prin vorbe, zicători (limbaj verbal), în şoaptă, ţipând sau mormăind în barbă (limbaj paraverbal) sau prin încruntare, gesturi sugestive, iar uneori cu pumnii şi picioarele (limbaj non-verbal). După cum se poate lesne observa, şoferul de Bucureşti este atît un tip comunicativ (intră spontan în relaţie cu ceilalţi participanţi la trafic) cât şi multilateral dezvoltat (pe de o parte pentru că de multe ori se revarsă din scaun împrejur de cât de multilateral dezvoltat este, dar şi pentru că utilizează în mod creativ toate modalităţile de comunicare - verbal, paraverbal, nonverbal).

Evident, faptul că el ştie că are dreptate nu este suficient, ADEVĂRUL său trebuie împărtăşit şi făcut cunoscut celor din jur, iar uneori impus celor din jur prin tehnici non-verbale de comunicare (palme, pumni, picioare etc., aţi prins ideea).

ADEVĂRUL poate fi apărat în multiple feluri, şi cu toţii am învăţat de mici că nici o piedică nu trebuie să ne stea în cale atunci când apărăm ADEVĂRUL. Şoferul de Bucureşti îşi alege modalităţile prin care apără ADEVĂRUL în funcţie de personalitate, cilindree, grosimea “tablei”, a buzunarului sau a cefei etc. Metode duium, să ai de unde alege:

1. Vigilante paternal sfătos – Locul acţiunii: Academia Militară, la traversarea Panduri, acum şantier de metrou. Vigilante, pe la 50+ ani, SUV închis la culoare, eroina consoartă (presupun) pe locul din faţă. Situaţie: din patru benzi două merg înainte, se poate merge şi la stânga şi la dreapta. El, blând, admonestator, ca la şcoală, stilul “hai să îşi arăt cu blândeţe cât eşti de prost”: Ai văzut că banda ta făcea la dreapta? Greşit, semnul era de “înainte şi la dreapta”. Repliere rapidă, mi-aduc fugitiv aminte de profesorii din şcoală. Da’ ai văzut liniile punctate de pe jos? (adică "n-ai văzut că aveam prioritate?") Da, sunt pt cei care vin de pe Panduri. S-a făcut verde semaforul, altfel aş mai avea de povestit.
2. Vigilante paternal agresiv – Locul acţiunii: la Pârvan (viitorul bulevard Uranus), când traversezi dinspre pod spre Plevnei, şi din două benzi rămâi cu una. :) Vigilante la 35 de ani, Volvo gri. El îşi trage maşina lângă mine (deşi făcea dreapta), ton ridicat şi agresiv: Cine era pe banda întâi? (un fel de “n-ai văzut că eram pe banda întâi şi trebuia să-mi dai prioritate?”). Păi pe banda întâi eram eu. Tăcere scurtă, după care argumentele se schimbă. Îl dau pe ‘mute’ că n-aveam cu cine vorbi, vede că vorbeşte degeaba şi pleacă.
3. Vigilante de ceafă groasă – Locul acţiunii: trecere de pietoni. Eu eram la câţiva metri şi aud claxoane. Întorc capul, o maşină se oprise, nimeni nu avea pe unde să treacă (o singură bandă pe sens), se deschide portiere, iese unu’, se repede la un pieton şi îl ia la pumni. După vreo trei îşi dă seama că interlocutorul a înţeles, aşa că se întoarce la maşină, porneşte şi pleacă.
4. Vigilante răzbunător – Locul acţiunii: bd. Mărăşeşti, la fântâna de la parcul Carol. Tai faţa (mea culpa, mergea ca un melc, mai trecea o coloană mortuară până ajungea el în dreptul meu). El nu, că prioritate. Întoarce în intersecţie pe linia de tramvai, vine după mine, îmi intră în faţă (parcă şi pentru asta se ridică carnetul, ca să nu zic de întoarcere în intersecţie), că prioritate, că alte alea. Că se făcea seară până intra el în intersecţie nu conta. Îl dau pe ‘mute’ că n-aveam cu cine vorbi şi pleacă şi el.
5. Vigilante bou inconştient – Eram pe motor înspre Transalpina, în urcare într-o pantă în curbă la dreapta, deci fără vizibilitate. Din spate intră în depăşire o Skoda Superb neagră (de aici vine idea iniţială a titlului). Eu – Stan păţitul, cu un ochi pe dealul din faţă, cu unul pe marginea drumului, cu unul în oglinda retrovizoare şi cu unul pe Skoda. Dacă nu ies la numărătoare câţi ochi bănuiţi că ar trebui să am, măcar aveţi o idee cam câţi ochi ar trebui sa aibă un motociclist la drum pentru ca să se asigure din toate părţile. :) Bineînţeles, din faţă venea ceva, Skoda virează puternic înspre mine, eu pun frână şi virez şi eu. Roata – la juma’ de palmă de şant, Skoda – la juma’ de palmă de ghidonul meu. Noroc de reflexele din copilărie (Pegas Camping să trăiască, şi juliturile din genunchi), dar dacă nu eram cu ochii (toţi patru :) ) în toate părţile, mâna pe frână şi ancorat bine pe ghidon, acum eram ornament pe stânci. Mă uit în oglinzile retrovizoare ale “cavalerului” – nici vorbă să se fi uitat la mine să vadă pe unde sunt, dacă sunt bine, dacă nu am împodobit brazii de pe versanţi, nimic.

Zilele trecute am fost la nişte cursuri de comunicare (de aici şi ideea cu verbal, paraverbal şi nonverbal :) ), şi unul dintre traineri zicea că bucureştenii nu te privesc în ochi de frică, că merg pe stradă cu privirea în pământ. Duc ideea mai departe şi îmi amintesc că mai demult am citit un articol (sau am văzut un reportaj) care te învăţa cum să te comporţi (preventiv) în cazul în care ajungi într-o situaţie în care poţi fi atacat de câini. Adică dacă eşti pe biclicletă cobori, pui bicicleta între tine şi haită, nu îi priveşti în ochi, şi îţi vezi de drum ţinând haita sub observaţie până te depărtezi, şi aşa mai departe, deci ai o atitudine prudentă.

Cred că ar fi util şi un ghid de supravieţuire în traficul urban. Dincolo de condusul preventiv, de stat cu ochii în patru la ce se vede şi la ce nu se vede (dacă e o groapă în balta din faţă, dacă de după autobuz ţâşneşte un copil, dacă maşina aia parcată cu o roată nealiniată e pe punctul să intre în trafic etc.), ce te faci când eşti agresat (verbal, paraverbal şi nonverbal :) ) în trafic şi cum e indicat să reacţionezi? Mai mult, în câte tipuri de vigilante poţi împărţi şoferii şi cum e mai indicat să îi tratezi pe fiecare?

Pentru condusul preventiv, proactiv, defensiv (denumiri sunt destule), sunt site-uri destule, la fel şi iniţiative şi campanii. Un blog pe care îl urmăresc e http://www.slowride.ro/ da’ mai sunt multe altele. O initiaţivă recentă de “promovare a măsurilor de siguranţă în prevenirea accidentelor” e http://blogalinitiative.ro/campanii/campanie-in-premiera-ghiceste-clientul, probabil în colaborare cu BMW, că parcă ei au introdus conceptul de “efficient dynamics”. Oricum, la un search scurt pe net după “condus defensiv” (dacă tastaţi primul cuvânt în Google, al doilea vă este propus) sau “condus preventiv” găsiţi sumedenie de linkuri.

Pentru împărţirea şoferilor în categorii de comportament şi cum e mai bine să îi tratezi pe fiecare, aştept sugestii, poate facem aici un manual şi îl punem pe net. :))

Până la urmă, şi asta e o metodă, mai altfel, de "promovare a măsurilor de siguranţă în prevenirea accidentelor". :))

Dragilor, până la următorul post, fiţi responsabili în trafic, comunicaţi cu cine vreţi şi cum vreţi, da' rămâneţi întregi şi sănătoşi, pentru că avem un manual de comunicare de scris. :))

Actorul din noi

Scurt.

Pentru cine e atras de arta actoriei, de abordat aceleaşi lucruri cotidiene din perspective noi, diferite şi inovatoare, de încercat lucruri noi, de a-şi provoca limitele, de a se simţi bine şi de a învăţa lucruri noi, veşti bune: există cursuri de actorie, destule. Trebuie doar să le cauţi. :)

Eu am dat peste cel (sus)ţinut de Dorothea Petre (http://fiiactor.ro/).

E fun, instructiv, interesant şi provocator. Have fun!, ca să zic aşa.

Dacă vă hotărâţi, mergeţi cu mintea şi sufletul deschise, numai aşa funcţionează. :))

Catedrala Mântuirii

Dat fiind specificul mental roman şi sensibilităţile manifestate până acum în legătură cu Catedrala, e mai sigur să încep cu un disclaimer (eliberare de responsabilitate/ clarificare a intenţiilor). Nu cunosc autorul (postului la care fac acum referire), poza îl arată băiat simpatic, nu am nimic cu el. Nu mă iau de cele în care cred alţii, adică fiecare cu credinţa lui, nu e treaba mea în ce crede fiecare. Pe final, ce şi în ce cred eu e treaba mea, deci postul nu are de-a face cu aşa ceva. Cred că ajunge cu disclaimerele, ar trebuie să fie suficient. :)

PS. Dacă povestea e prea lungă, pe scurt lucrurile la care mă gândesc că ar putea îmbunătăţi ceva (tot se “plângeau” unii politicieni că nu au dialog cu electoratul, uite subiect :)):
- impozitarea activităţilor comerciale ale cultelor (adică pensiuni ecumenice, eventual producţia de produse alimentare vândute, turism ecumenic); Grecia tocmai încearcă impozitarea cultelor şi şi-a “pus în cap” Athosul, sunt curios cum evoluează conflictul,
- autofinanţarea cultelor – citeam că BoR a avut un profit de 85 milioane euro anul trecut, ar putea fi mai bine să ajute bugetul, adică pe toată lumea, dacă nu ar mai primi bani de la buget, poate am avea o infrastructură mai bună, spitale, comunicaţii, alte alea,
- auditarea situaţiei financiare a cultelor şi o mai mare transparenţă a cheltuielilor – ar arăta enoriaşilor sursele de venit şi direcţiile pe care le iau cheltuielile, pe fiecare parohie, şi toată lumea ar vedea (de exemplu) dacă interesul prelaţilor este mai mare pentru cumpărarea de maşini de lux sau dacă banii se duc pe ajutarea nevoiaşilor şi construcţia de şcoli şi spitale de pe lângă aşezămintele religioase.

Dacă vrea cineva să preia ideea şi să încerce implementarea ei, nu cer drepturi de autor, doar voi vota “pentru”. :)

Şi acum “povestea”, respectiv subiectul de la care am pornit.

Ieri am aruncat o privire pe Facebook să văd ce a mai făcut unul, altul. Am dat imediat peste un Like la o fotografie cu macheta Catedralei Mântuirii Neamului, însoţită de un îndemn la mobilizare pentru a îi stopa construirea. Atenţia mi-a fost atrasă de subiectul îndemnului pentru protest, de momentul ales pentru a o face, de argumente, dar şi de numărul mare de comentarii.

Cu protestul n-am nimic, fiecare e liber să gândească ce vrea, să acţioneze în consecinţă, să suporte consecinţele acţiunilor sale şi să încerce să ralieze/ convingă cât mai mulţi adepţi/ aderenţi/ susţinători pentru realizarea lucrurilor în care crede. Dacă toate astea au loc conform cadrului legal, bravo lui, are stofă de lider. Toate bune şi frumoase.

Momentul... e altceva. În ultimii ani s-a tot discutat despre asta, ba despre amplasare, ba despre sursele de finanţare, ba despre arhitectură sau de modul cum se încadrează construcţia în planul urbanistic, raportul de înălţime dintre construcţia religioasă (Catedrala) şi cea laica alăturată (Palatul Parlamentului). Mă rog, cine a avut ceva de spus a spus, interesele s-au manifestat, zarurile au fost aruncate, autorizaţie e, Rubiconul a fost trecut, construcţia a început.

Argumentele (iniţiale sau apărute pe parcurs) sunt subiecte oricând bune de dezbatere, reiau câteva pe scurt.
* Risipa de bani de la buget – nu rezistă, banii sunt din profitul cultei şi din donaţii.
* Utilitatea religioasă şi turistică – posibilă, probabilă şi totodată discutabilă, dar câtă vreme ideea a găsit susţinători şi finanţare, fiecare e liber să plătească pentru credinţa sa şi să beneficieze de proiectul pe care l-a susţinut. Oricum, valoarea economică a construcţiei va fi ‘validată’ de piaţă, orice prognoze pot doar aproxima impactul făcând comparaţii cu construcţii similare.
* Valoarea arhitecturală – câte capete, atâtea păreri. Există specialişti care să-şi dea cu părerea, presupun că au fost consultaţi, vreau să cred că Primăria şi-a jucat rolul ei în privinţa asta şi cu a semnat „ca primarul”.
* Discrepanţa dintre învăţămintele creştine şi opulenţa construcţiei – nu ştiu ce să zic, asta au decis deja enoriaşii prin donaţiiş nu ştiu ce e mai util pe termen lung, folosirea acum a banilor pentru a ajuta acolo unde este nevoie sau realizarea unei construcţii care să concentreze credinţa în jurul unui simbol; sunt exemple şi pro (Palatul Vaticanului, alte catedrale, construcţiile din zona originii credinţelor religioase majore practicate in Europa), şi contra (nu mi le amintesc, probabil că s-a aşternut uitarea tuturor peste ele) şi nu trebuie neglijată puterea simbolurilor, dar vom vedea peste o sută de ani de partea cui a fost dreptatea. :)
* Am însă o mică îngrijorare referitoare la “talentele” proverbialului Gigel, respectiv la amplasarea construcţiei în raport cu străpungerea subterană care va face parte din viitorul bulevard Uranus (ruta Piaţa Victoriei-Matache-Pârvan-Rond Coşbuc), parte din autostrada suspendată. Cârcotaşii care nu înţeleg cum un tunel poate fi autostradă suspendată ar trebui să ştie că totul în viaţă este relativ: sus, jos, dreapta, stânga.... Îngrijorarea mea este să nu mă trezesc, Doamne fereste, din motive de proiectare defectuoasă, ca mergând prin pasaj să fiu în legătură directă cu altarul Catedralei şi să mă pomenesc cu vreun înaltpreasfinţit pe capotă (sau pe ghidon, în funcţie de mijlocul de locomoţie în momentul stabilirii legăturii).

Reiau.
Numărul de comentarii (a se citi “bălăcăreala” în care au intrat o parte din comentatori) e impresionant. Asta mi-a reconfirmat că poporul român stă bine cu argumentaţia (verbală) şi la nevoie se dovedeşte a fi foarte combativ şi viguros când vine vorba să-şi susţină ideile şi convingerile, iar mediul online este o platformă tocmai bună, mai ales că oferă distanţa şi confortul tastaturii. Argumentele postate de mine (cele de mai sus) au trecut ca apa pe pietre (nu că aş fi vrut să facă valuri :) ), interlocutorii fiind angrenaţi în dialoguri mai savuroase şi replici mai tăioase adresate celor de altă părere.

Curat democraţie balcanică!